Pămîntul
reprezintă o minunată îmbinare de bogăţii şi frumuseţi, cuprinse într-un imens
muzeu natural. Minunăţiile greu de imaginat
cum ar fi: arbori magnifici de 5000-6000 de ani, animale cu nume ciudate
(kiwi, ornitoringul), căderi de apă gigantice cascadele Niagara, Victoria,
Angel, unde forţele naturii s-au petrecut pe ele însuşi peisaje unice ca cele
din Delta Dunării, Parcul Naţional Yellowstone, unde nu şti ce să admiri mai
întâi, unde iscusitul meşter Natura a sculptat cele mai fantastice statui, din
materialele cele mai diverse. Natura a creat aşadar opere de basm,
deoarece peste tot ea are un farmec
deosebit. Astăzi, mai mult ca oricând, aceste bogăţii trebuie ocrotite. După cum se ştie tot ceea ce ne
înconjoară a rezultat în urma unor ample prefaceri, petrecute de-a lungul a
milioane de ani. De la apariţia sa, omul a contribuit şi el, într-un anume fel,
la aceste transformări. Uneori a pătruns nechibzuit şi consecinţele nu au
întârziat să apară.
Astfel poluarea apei, tăierea pădurilor, păşunatul exagerat,
exploatarea neraţională a resurselor
subterane au provocat dispariţia mai multor plante, animale sau degradarea
totală a unor regiuni. Defrişarea pădurilor, însoţită de o practicare intensă a
vânătorii au avut ca urmare dispariţia a peste 100 de specii şi subspecii de
animale. Nici plantele nu au scăpare deoarece unora frumuseţea florilor, altora
harul lor tămăduitoare au făcut ca să fie culese şi culese până aproape de dispariţie. Din această cauză în
multe ţări cu mulţi ani în urmă s-au
introdus legi care să ocrotească natura,
animalele, plantele şi care astăzi sunt valabile.
Yellowstone
Parcul se întinde pe teritoriile a trei state: Wyoming,
Montana şi Idaho, ocupând o suprafaţă de 880.000 de hectare. Deoarece culoarea
galben predomină în întreaga regine, formată din stânci, povârnişuri, văi şi
dealuri, s-a dat şi parcului numele de Yellowstone. Localnicii îi spun
«pământul minunilor»pentru că nicăieri nu întâlneşti atâta variaţie de ciudăţenie
în peisaj.
Strânse,
parcă, laolaltă de o mană vrăjită, piscuri înalte de peste 3 500 m se oglindesc
în lacuri şi căderi de apă multicoloră.200 de gheţari şi 3 000 de izvoare
fierbinţi amintesc vizitatorului de originea vulcanică a regiuni. Canioanele
adânci şi sumbre, cu pietre ca nişte nestemate, felurit colorate, completează
imaginea de basm a parcului.
Atracţia
deosebită a parcului o prezintă gheizerii izvoare intermitente, fierbinţi ,
care ţâşnesc din pământ la anumite intervale. Cele mai cunoscute gheizere
sunt Old Faithful care ţâşneşte cu regularitate la fiecare 66 minute,
aruncând la 36-43 m înălţime o coloană de aproape 46.000 litri de apă şi Giant care aruncă apă
la cea mai mare înălţime de 70 m erupţia sa este neregulată între 3 zile şi 3
luni. Alte gheizere ţâşnesc neîntrerupt aruncând apa sub formă de rozete,
evantai, focuri de artificii. Din vârful unui munte curg vijelios la vale sute de izvoraşe mineralizate. În calea lor
depun carbonaţi şi silicaţi învăluind muntele
cu o armură de marmură şi alabastru. Parcul adăposteşte şi vulcani
noroioşi. Este un paradis al păsărilor şi animalelor precum: lebedele,
vulturul-pescar, pelicanul-alb, cirezile de bizoni, căprioara-cu-coadă-albă,
antilopa, veveriţe, jderul,etc.Ca imaginea să fie complectă transpuneţi această
lume animală în decorul sălbatic al pădurilor şi poienilor.
Niagara
Unul dintre cele mai extraordinare, mai
splendide şi mai uluitoare cascade ale lumii. Cascada Niagara este compusă, de
fapt, din două cascade situate de o parte şi de alta a frontierei dintre Canada
şi America: Horseshoe Falls (potcoavă de cal), pe teritoriul canadian şi
American Falls, pe teritoriul Statelor Unite. Prin cascade trec circa 6.000 m3
de apă pe secundă. Canada limitează însă debitul apei ce poate fi întrebuinţat pentru
producerea de energie electrică deoarece poate dăuna frumuseţii cascadei, măreţ
monument şi giuvaier naturii. La căderea serii putem asista la un spectacol
magnific, zeci de reflectoare îşi aruncă luminile colorate asupra perdelei de
apă. Întreaga cădere de apă devine o imensă bijuterie împodobită cu diamante,
safire, rubine, şi smaralde. Dar Niagara este sortită pieirii. Masa enormă de
apă ce cade peste pragul de calcar muşcă din el, şi astfel cascada se retrage
mereu spre lacul Erie, cu mai bine de
metru pe an. Geologii spun că în ultimii 12.000 de ani, cascada s-a retras cu circa 11 kilometri,
ajungând pe locul unde este astăzi. Spectaculara cascadă pune în lumină
aspectele cele mai frumoase ale celor
patru anotimpuri ale anului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu