Mai badita floare dulce

Mai badita floare dulce (doina) Doina este o specie a liricii populare caracteristică folclorului românescîn care omul, în directă relaţie cu natura, îşi exprimă sentimente de dor şi de jale. Doinele pot fi: de dragoste, de cătănie, de înstrăinare, păstoreşti, de haiducie, despre soartă şi noroc. Creaţia „măi bădiţă floare dulce” e o doină de dragoste şi de jale: fata îşi exprimă sentimente de iubire faţă de cel drag pe care îl numeşte „bădiţă”. Ea spune că, oriunde l-ar găsi ,l-ar smulge şi l-ar duce acasă, l-ar răsădi în grădină, l-ar secera, apoi l-arface stog(căpiţă) şi l-ar îmblăti, l-armăcina, l-ar frământa şi l-ar da inimii ei. În doină ca în orice creaţie lirică se exprimă nişte sentimente. Specific doinei este faptul că sunt puse în evidenţă puternice trăiri umane. Acestea sunt exprimate cu discreţie, dar în acelaşi timp cu forţă. Se observăo anumită gradare în intensitatea acestora: la început l-ar secera „cu milă” , apoi l-ar îmblădi „cu drag”. Totul culminează cu versurile finale unde dragostea plină de jale este exprimată în mod direct: „Şi te-aş da inimii mele/Să se stâmpere de jele.” Fiind o doină populară apar teme şi motive specifice folclorului. Comuniunea dintre om şi natură e o temă care apare destul de des; autorul amonim trăieşte în mijlocul unei naturi căreia îi cunoaşte semnele şi prin intermediul căreia îşi exprimă sentimentele. În doină sunt prezentate în mod simbolic realităţi ale lumii rurale. Se remarcă aici cuvinte care exprimă îndeletniciri specifice satului: a răsădi, a măcina, a secera. Se realizează aici o surapunere între drumul pâinii şi împlinirea dragostei prin căsătorie pentru că aşa cum pâinea este hrană sacră pentru trup tot astfel dragostea e hrană pentru suflet. Figurile de stil şi construcţia poeziei sunt şi ele specifice folclorului. Pentru că doina este o exprimare concentrată în profunde trăiri figura de stil dominaantă este metafora: cel iubit este „floare”, „morişca de argint” reprezintă inima plină de dragoste curată; inelele sunt simbol al căsătoriei. Apar de asemenea enumeraţii şi repetiţii(des de întălnite în creaţiile populare). Se remarcă enumeraţia de verbe la condiţional-optativ(aş răsădi, aş măcina, aş secera, aş smulge) prin care se exprimă dorinţele fetei. Repetiţia conjuncţiei „şi” la început de vers arată multitudinea gândurilor exprimate, dă ritm poeziei şi accentuează impresia de armonie a textului. Poezia este o adresare directă accentuându-se astfel impresia de autenticitate şi de forţă a sentimentelor exprimate; se remarcă astfel interjecţia de adresare „măi”, substantivul în vocativ „bădiţă” şi pronumele personal de persoana a II-a, singular, „te” repetat pe tot parcursul poeziei. Limbajul folosit este limbajul popular în varianta lui solemnă şi se caracterizează prin simplitate şi armonie. Se remarcă regionalisme(stog, a îmblăti), cuvinte şi expresii populare. Prezenţa diminutivelor este specifică doinei: cuvântul „bădiţă” arată dragostea pe care fata o poartă băiatului. Elementele de versificaţie sunt specifice creaţiei populare. Textul nu este structurat în strofe, versurile sunt scurte şi inegale, e utilizat ritmul trohaic, rima împerecheată se împleteşte cu monorima. Doina are şi ea trăsăturile generale ale creaţiei populare: autorul este anonim şi colectiv, există mai multe variante, se transmite pe cale orală, apare sincretismul(se împletesc mai multe arte, literatura şi muzica pentru că doina se cântă). Creaţia „Măi bădiţă floare dulce” este o doină populară pentru că are toate trăsăturile specifice acestei specii literare, care aparţine genului liric în versuri în literatura populară.

Magneziul

Magneziul 1) Raspandire in natura Magneziul se gaseste mult raspandit in natura sub forma de combinatii, alcatuind 2% din scoarta pamantului. Astfel se gaseste ca zacaminte de magnezit ( carbonat de magneziu, Mg CO3 ) si, mai ales, dedolomit ( carbonat dublu de calciu si magneziu, MgCO3*CaCO3). Foarte raspanditi sunt si carnalitul (clorura dubla de potasiu si magneziu, Mg Cl2*KCl*6H2O), kieseritul ( sulfat de magneziu, MgSO4*H2O), apoi diferiti silicati de magneziu - ca de exemplu olivina, ( Mg, Fe )2 [SiO4], enstatitul Mg2 [Si2O6],serpentina,talcul,azbestul si spuma de mare,cum si aluminosilicati, ca de exemplu spinelul, MgO.Al2O3. In sol se gasesc totdeauna combinatii de calciu si de magneziu provenind din dezagregarea mineralelor. Multe saruri de magneziu sunt dizolvate in apa marilor sau a lacurilor sarate, carora le imprima gustul amarui. De asemenea, multe izvoare minerale contin dizolvat sulfat de magneziu. Plantele iau din pamant sarurile de magneziu, formand clorofila ( in constitutia clorofilei magneziul are acelasi rol ca fierul in constitutia hemoglobinei). Magneziul se mai gaseste drept component al semintelor vegetale si chiar in corpul animal. 2) Preparare Magneziul poate fi obtinut prin diferite metode. Astfel, prin tratarea dolomitului calcinat, cu apa de mare se indeparteaza calciul. prin schimb de ioni, echilibrul fiind favorabil din cauza solubilitatii mai marei ai hidroxidului de calciu in comparatie cu hidroxidul de magneziu: Ca(OH)2.Mg(OH)2+Mg=2Mg(OH)2+Ca Ometoda tehnica importanta pentru prepararea magneziului este electroliza carnalitului anhitru topit la 700 - 800*C.In loc de carnalit se poate folosi si clorura de magneziu anhidra in amestec cu CaCl2 si NaCl. La catodul celulei electrolitice ( care este de fier ) se separa magneziul care, fiind usor, se ridica la suprafata topiturii de unde poate fi scos cu linguri speciale. La anod ( care este de grafit ) se separa clorul, care este aspirat .1*. Magneziul obtinut are puritatea 98 -99 % Mg; purificarea lui se face prin retopire in cuptoare electrice. Insemnatate tehnica au dobandit in ultimul timp procedeele termice pentru obtinerea magneziului, din care mai importante sunt procedeele carbotermice si silicotermice. Dupa primul procedeu, oxidul de magneziu este redus cu carbune la temperatura arcului electric ( pest 2000*C ): MgO+C=Mg+CO In al doilea procedeu, oxidul de magneziu este redus cu siliciu. In acest scop, dolomitul in amestec cu siliciu sau ferosiliciu, este incalzit intr -un cuotor electric la 1200 - 1300*C sub vid inaintat: 2MgO+2CaO+Si=Ca2SiO4+2Mg 3)Proprietati fizice Magneziul este un metal moale, alb, stralucitor, care cristalizeaza in sistemul hexagonal. Este usor si maleabil astfel incat poate fi laminat in table subtiri si tras in fire. Cu unele metale formeaza aliaje cu diferite aplicatii in tehnica moderna. 4)Proprietati chimice Magneziul este stabil in aer uscat; in aerul umed se acopera cu un strat de oxid de magneziu care impiedica ca reactia de oxidare sa se desfasoare mai departe. Din aceasta cauza, magneziul are aspect mat . Aprins in aer, magneziul arde cu flacara luminoasa, deoarece oxidul de magneziu devine incandescent din cauza caldurii mari de reactie: Mg+1/2O2=MgO H = - 145,8 K kal/mol ( Lumina dezvoltata este bogata in radiatii ultraviolete ) In clorul umed se aprinde de la sine cu o reactie luminoasa si formare de clorura de magneziu, MgCl2; cu sulful de combina la temperatura mai ridicata ; cu azotul se combina la cald formand nitrura de magneziu, Mg3N2. Magneziul are actiune reducatoare asupra substantelor care contin oxigen; astfel el poate arde si in bioxid de carbon, punand carbonul in libertate: 2Mg+CO2=2MgO+C Apa ataca magneziul numai foarte incet, datorita formarii stratului protector de hidroxid de magneziu. Asupra vaporilor de apa, magneziul are insa, o actiune puternic reducatoare: Mg+2H2O=Mg(OH)2+H2 Amalgamul de magneziu reactioneaza cu apa chiar la temperatura obisnuita. Din cauza tendintei pronuntate de a se combina cu oxigenul, magneziul poate reduce numerosi oxizi, proprietate folosita pentru obtinerea unor elemente: bor, siliciu, carbon etc. Magneziul poate forma cu combinatii organice halogenate ( de exemplu cu iod sau clor ) compusi organo - metalici. De exemplu, cu iodura de metil. CH3J, formeaza iodura de metil - magneziu, magneziu JCH3: Mg+CH3J- Mg - J - CH3 Halogenurile de alchil - magneziu au rol important in chimia organica ca agenti de sinteza ( in reactiile Grignard ). Magneziul reactioneaza cu acizi diluati, cu dezvoltare de hidrogen. 5) Intrebuintari Din toate metalele grupei a II-a principale, magneziul este cel mai mult folosit ca metal. Datorita luminii puternice pe care o emana in timpul arderii el se intrbuinteaza la fabricarea rachetelor lumonoase si in fitografie. In metalurgie este folosit, fie pentru purificarea unor metale ( deoarece reduce oxizii si sulfurile formand combinatii insolubile in topitura ), fie pentru fabricarea unor aliaje. De asemenea este utilizat si in chimia organica preparativa. 6) Aliaje de magneziu Magneziul se aliaza cu aluminiul, care ii mareste rezistenta la rupere sau cu manganul, care ii mareste rezistenta la coroziune in aer umed. Aliaje simple de magneziu cu aluminiu sunt magnaliul si hidronaliul ( v." Aluminiul "). Aliajele de magneziu care contin circa 90 % Mg, iar restul cantitatii mici de alte metale ca: aluminiu, zinc, cupru, mangan etc., sunt cunoscute sub numele de aliaje electron. Ele sunt rezistente fata de hidroxizii alcalini si fata de acizi, insa nu fata de apa ( pe care o descompun ). Avand o mare duritate si rezistenta cum si o densitate redusa, sunt folosite la fabricarea avioanelor, automobilelor, masinilor industriale cum si pentru confectionarea diferitelor instrumente. COMBINATIILE MAGNEZIULUI Magneziul formeaza multe combinatii de importanta industriala. Ca materii prime pentru obtinerea lor se folosesc de obicei carbonatul si sulfatul de magneziu. COMBINATIILE MAGNEZIULUI CU OXIGENUL Oxidul de magneziu, MgO. numit si magnezia usta, este produsul de oxidare directa a magneziului. El se obtine si prin calcinarea hidroxidului, azotatului sau a carbonatului de magneziu. Industrial, se obtine prin calcinarea magneziului sau a hidroxidului de magneziu in cuptor electric, la 450*C: MgCO3=MgO+CO2 In tarile asezate langa mari si oceane, oxidul si hidroxidul de magneziu se obtin din apa marii. Aceasta se trateaza cu lapte de var; precipita intai carbonatul de calciu: Ca(HCO3)2+Ca(OH)2=2CaCO3+2H2O dupa a carui indepartare prin filtrare se adauga din nou lapte de var, care precipita ionii Mg sub forma de hidroxid de magneziu : MgCl2+Ca(OH)2=Mg(OH)2+CaCl2 Deoarece separarea hidroxidului de magneziu este anevoioasa, el este trecut, prin tratare cu bioxid de carbon, in carbonat hidratat : Mg(OH)2+CO2+2H2O+MgCO3.3H2O prin a carui calcinare rezulta apoi oxidul de magneziu : MgCO3.3H2O=MgO+CO2+3H2O Oxidul de magneziu cristalizeaza in retele ionice de tipul NaCl. Este o pulbere alba, foarte usoara, care cu apa trece in hidroxid de magneziu, Mg(OH)2, o baza slaba: MgO+H2O=Mg(OH)2 El se topeste la temperaturi foarte inalte ( peste 2600*C ). Din aceasta cauza este folosit la confectionarea caramizilor de magnezita, utilizate mai ales pentru captusirea cuptoarelor Martin. Mai este folosit ca adaos al glazurilor pentru sticla si ceramica, ca umplutura pentru hartie, ca suport de catalizator etc. Hidroxidul de magneziu, Mg(OH)2, se obtine prin tratarea unor saruri solubile de magneziu cu un hidroxid alcalin : MgSO4+2NaOH=Mg(OH)2+Na2SO4 sau prin actiunea apei asupra oxidului de magneziu. Se dizolva foarte putin in apa; solutia apoasa are o reactie slab alcalina. La incalzire puternica trece in oxid de magneziu. Hidroxidul de magneziu se foloseste la prepararea cimentului magnezian, la rafinarea zaharului, in medicina etc. SARURILE MAGNEZIULUI Sarurile de magneziu sunt ionice; in apa se gasesc sub forma de ioni hidratati [Mg(H2O)6]2+. Dizolvarea in apa sarurilor de magneziu anhidre este insotita de o puternica dezvoltare de caldura. Energia de hidratare fiind mare, sarurile de magneziu cristalizeaza din solutie apoasa sub forma de hidrati stabili. Dintre sarurile de magneziu mai importante sunt : clorura, carbonatul, sulfatul si diferiti silicati de magneziu naturali si artificiali. Clorura de magneziu, MgCl2, se gaseste in natura dizolvata in apa marilor si sub forma de carnalit. Ea se obtine ca produs secundar de la lesiile mama de carnalit ramase de la prepararea corurii de potasiu. Din solutii apoase cristalizeaza de obicei cu sase molecule de apa, MgCl2.6H2O, forma in care are un domeniu mai larg de stabilitate ( de la -3,4*C pana la +116,7*C ); cristalele au un gust amarui si sunt foarte higroscopice. Deshidratarea hidratilor cristalini nu se face prin incalzire deoarece la 150*C, clorura de magneziu sufera o hidroliza partiala trecand in cloruri bazice (oxicloruri) de compozitie variabila, de exemplu : 2MgCl2+H2O Mg2OCl2+2HCl Aceasta reactie de hidroliza a clorurii de magneziu are importanta in cazanele cu abur. Daca la o solutie foarte concentrata de clorura de magneziu se adauga oxid de magneziu, se formeaza o masa pastoasa care dupa cateva ore se intareste devenind o masa alba lucioasa, foarte tare, cunoscuta sub numele ciment magnezian; el se foloseste fregvent la fabricarea pietrelor pentru litografie, a imitatiilor de mozaic. Clorura de magneziu se mai filoseste in industria textila, la fabricarea hartiei pergament ca ignifug pentru lemn, ca materie prima pentru alte combinatii de magneziu etc. Carbonatul de magneziu, MgCO3, este foarte raspandit in natura ca magnezit, MgCO3, sau ca dolomit, MgCo3.CaCO3, cristalizate in sistemul hexagonal. Preparatul pe cale artificiala este o pulbere de culoare alba, greu solubila in apa rece; sub 16*C cristalizeaza ca pentahidrat, iar la temperaturi superioare, catri-si chiar monohidrat. Incalzit la 450*C se descompune in oxid de magneziu si bioxid de carbon : MgCO3=MgO+CO2 Prin fierbere cu apa trece cu timpul in carbonati bazici. Carbonatul de magneziu are multiple utilizari. Astfel foloseste la prepararea altor saruri de magneziu, a magneziului metalic, a unor coloranti, la fabricarea caramizilor refractare pentru construirea furnalelor electrice, la confectionarea conurilor Seger ( care sunt indicatori de temperaturi inalte in ceramica ), drept mediu filtrant in medicina. Sulfatul de magneziu, MgSO4, se gaseste in natura sub forma de kieserit, MgSO4.H2O, care insoteste fregvent sarurile de potasiu, si sub forma de sare amara, MgSO4.7H2O. Din solutie apoasa cristalizeaza totdeauna cu sapte molecule de apa, iar cristalele rombice, incolore, foarte solubile in apa si cu gust amar. Din aceasta cauza i se mai spune sare amara. Sulfatul de magneziu se intrebuinteaza in medicina ( ca purgativ ) in cosmetiaca, in industria tabacariei, in industria textila, la fabricarea hartiei ( ca material de umplutura ), in industria ceramica etc. Sarea dubla K2SO4.MgSO4.6H2O este folosita drept ingrasamant. Silicatii de magneziu sunt foarte raspanditi in natura. Talcul este un silicat de magneziu hidratat, care intra in compozitia multor roci. In reteaua cristalina a talcului, straturile sunt mai slab legate intre ele, astfel incat pot luneca usor unele peste altele. De aceea, talcul este moale ( lasa urme pe stofa ) si unsuros la pipait. Talcul se utilizeaza ca lubrefiant pentru unele mecanisme, la fabricarea creioanelor colorate, drept pudra cosmetica, ca umplutura pentru cauciuc si hartie etc. Steatitul are aceeasi compozitie ca si talcul. Prin topire la temperatura inalta devine alb si sticlos. Fiind macinat, in amestec cu argila si feldspati si ars la 1400*C, capata un aspect de portelan si foloseste pentru duze de tesatorie, articole pentru industria chimica, izolatori electrici etc. Azbestul este un silicat de magneziu cu compozitia Mg3[Si4O11]*3Mg(OH)2.H2O respestiv 6MgO.4SiO2.4H2O. Are o stuctura fibroasa, este ignifug si are o foarte mica conductibilitate termica. Se intrebuinteaza ca izolator termic, garnituri pentru aparate in industrie, apoi ca diafragme, mase filtrante, suporturi pentru catalizatori etc. Spuma de mare, numita si piatra ponce, este un silicat de magneziu hidratat. Are culoare alb-galbue, duritate mica si se poate prelucra usor. Fiind poroasa, pluteste pe apa, de unde ii vine si numele. Se foloseste in tehnica drept suport de catalizatori avand mare putere de adsorbtie. De poate prepara si sintetic. Nedelcu Alin-Ion, cls. a IX-a I

MAGNETISMUL TERESTRU

MAGNETISMUL TERESTRU Inca din antichitate oamenii au remarcat ca anumite minerale, cum ar fi magnetita, au proprietatea de a atrage bucatele de fier. Ulterior s-a constatat ca aceeasi comportare o manifesta, in stare naturala numai cinci elemente: fier, cobalt, gadoliniu si disprosiu, precum si unele aliaje ale acestora. Aceasta proprietate a fost numita magnetism (de la cetatea Magnesia din Asia Mica, unde acest fenomen a fost pentru prima data remarcat). In apropierea unui magnet exista un camp fizic, denumit camp magnetic. Fizicianul H.C. Oersted a demonstrat la inceputul secolului al XIX-lea ca exista interactiuni intre campul magnetic si curentul electric, precum si generarea campului magnetic de catre curentii electrici. Campul magnetic reprezinta o stare speciala in jurul unor magneti permanenti sau a unor conductori parcursi de curent electric care se manifesta prin actiuni magnetice asupra altor magneti permanenti, conductori parcursi de curent electric sau sarcini in miscare aflate in zona in care se manifesta campul magnetic. Campul magnetic este caracterizat cantitativ de catre liniile de camp si calitativ de inductia sa. Pamantul are un camp magnetic puternic, ca si cand planeta ar fi avut un magnet bara enorm fixat in interiorul ei. Fizicienii considera ca acest camp magnetic al Pamantului are legatura cu miscarea fluidelor, materiale conductoare din punct de vedere electric care se gasesc in interiorul Pamantului . Materialul conductor si campul geomagnetic se pot controla reciproc. Studiul acestei probleme este cunoscut sub numele de hidromagnetism. Studiul modului in care campul magnetic terestru s-a schimbat de-a lungul istoriei Pamantului este numit paleomagnetism. Campul magnetic al Pamantului are o anumita importanta istorica datorita rolului busolei in explorarea planetei. Acul unei busole este un adevărat magnet bara ; un capat este numit „indicatorul” nordic pentru ca este atras de polul magnetic al Pamantului din emisfera nordica. Celalalt capat al acului este atras de celalt pol magnetic al Pamantului. Pentru ca tipurile diferite de poli magnetici se atrag, polul din emisfera nordica, desi numit polul nord magnetic este un indicator al sudului si vice versa pentru emisfera sudica. Structura campului magnetic terestru. Liniile de camp care definesc structura campului magnetic sunt asemanatoare cu acelea ale unui simplu magnet bara, aşa cum se poate observa in figura 1. Este bine cunoscut faptul ca axa campului magnetic este înclinata in functie de axa de rotatie a Pamantului. Insa polul nord geografic (definit de directia catre polul nord al rotatiei) nu coincide cu nordul magnetic (definit de directia catre polul magnetic nord) si directia busolei trebuie corectata cu un numar convenabil de grade la anumite puncte de pe suprafata Pamantului pentru a indica directia corespunzatoare. Centurile de radiatie Van Allen. O proprietate fundamentala a campului magnetic terestru este ca exercita forte asupra particulelor electrice in miscare. Insa, un camp magnetic poate captura particule incarcate electric ca electroni sau protoni caci acestia sunt fortati sa execute o miscare cicloidala inainte si înapoi, de-a lungul liniilor de camp. Cum este ilustrat in figura 2, particulele incarcate sunt reflectate in puncte „oglinda” unde liniile de camp sunt foarte apropiate si spiralele sunt mai dense. Unul dintre primele succese ale explorarii spatiului a fost descoperirea la inceputul anilor 1950 faptului ca Pamantul este inconjurat de doua regiuni cu o concentratie foarte ridicata a particulelor incarcate, numite centuri de radiatie Van Allen. Centurile exterioare si interioare Van Allen sunt ilustrate in figura 1. Sursa primara a cestor particule incarcate este curentul de particule care emana de la Soare, ceea ce se numeste vant solar. Particulele capturate de campul magnetic terestru sunt responsabile pentru aurore. Originea campului magnetic. Campurile magnetice sunt produse de miscarea sarcinilor electrice. Originea campului magnetic terestru nu este inteleasa in intregime, dar este asociata cu curenti electrici produsi de cuplarea efectelor de convectie si de rotatia licidului metalic din interiorul scortei terestre. Acest mecanism este numit efect dinamic. Roci formate dintr-o stare topita a materiei contin indicatori ai campului magnetic in momentul in care se solidifica. Studiul acestor „fosile magnetice” indica faptul ca campul magnetic terestru se schimba la fiecare milion de ani ( polul nord si sud magnetic se schimba intre ei). Acesta este un detaliu al campului magnetic terestru care nu este cunoscut in profunzime. Magnetosfera terestra. Vantul solar este un curent al gazelor ionizate care sufla de la Soare cu o viteza de aproximativ 400 km/s. Cand vantul solar intalneste campul magnetic terestru este imprastiat, ca apa in jurul „botului” unui vapor, cum este ilustrat in figura 3. Suprafata imaginara unde vantul solar este imprastiat se numeste unda de soc. Regiunea corespunzatoare a spatiului care se afla in spatele undei de soc si inconjuoara Pamantul este numita magnetosfera; reprezinta o regiune a spatiului dominata de campul magnetic al Pamantului in sensul ca previne in mare masura vantul solar de la intrarea pe suprafata terestra. Totusi, niste particule incarcate electric provenite de la vantul solar patrund in magnetosfera si sunt sursa particulelor care sunt capturate de centurile Van Allen.

MAGNATII MASS-MEDIEI

In fiecare zi, milioane de oameni cauta in ziare si in alte surse mass-media informatii si divertisment. Insa, acestea au fost adesea controlate de diversi magnati - care au fost acuzati de manipularea surselor de informare — si opinia publica —pentru propriile scopuri. Ziarele au fost primul mijioc de informare de larga audienta. Acestea au aparut in secolul al XVII-lea, iar in secolul al XIX-lea cele mai respectate, precum The Times in Marea Britanie, exercitau o influenta puternica asupra clasei mijiocii educate care forma "opinia publica". Mai tarziu, un sistem de invatamant imbunatatit si alte progrese au creat prima audienta larga a presei scrise. Ziarele care sa satisfaca cerintele publicului cititor au aparut in SUA in anii 1870 si 20 de ani mai tarziu in Marea Britanie. In locul paginilor cu texte inghesuite, acestea aveau titluri mari, articole scurte si multe ilustratii. Contineau cazuri de senzatie, intamplari socante, campanii si expuneri - dezvaluiri ale ticalosiilor si defectelor morale, in special in randurile celor bogati, puternici si moderni - pentru a-si pastra audienta. Desi adesea controlata de persoane instarite, aceasta noua presa populara lua in considerare punctul de vedere al "omului obisnuit". Primul ziar de scandal popular a fost Detroit Evening News (1875), publicat de Edward Wyllis Scripps (1854-1926). Principalii sai rivali erau Joseph Pulitzer (1847-1911) si, din anii 1880, William Randolph Hearst. Competitia pentru atragerea cititorilor a devenit atat de intensa, incat reporterii deformau adesea in mod deliberat realitatea, calomniau oameni cinstiti si declansau temeri politice - trasaturi ale "jurnalismului de scandal" care au creat probleme inca de pe atunci. In Marea Britanie primii magnati ai mass-media au fost Alfred Harmsworth si fratele sau Harold, in 1888 au fondat saptamanalul Answers (Raspunsuri), adresat clasei muncitoare, combinand articole usoare cu relatari competitionale. In 1896, prin Daily Mail fratii Harmsworth au introdus stilul cotidienelor continand titluri mari si imagini. Mai tarziu, Alfred Harmsworth a infiintat Weekly Dispatch, London Evening News si The Times. Astfel, Harmsworth detinea nu doar ziarele populare ci si primul ziar "de calitate". El a primit titlul nobiliar de Lord Northcliffe, si a devenit un personaj puternic si influent. Dupa moartea lui Northcliffe, in 1922, ziarele au fost preluate de fratele sau, care conducea deja Daily Mirror si Sunday Pictorial. Harold Harmsworth a fost de asemenea ridicat la grad nobiliar ca Lord Rothermere, si a fondat o "dinastie" inca puternica in anii 1990. Baronii presei In anii 1920, obiceiul de a acorda marilor proprietari de ziare titluri nobiliare a facut ca lumea sa-i numeasca "baroni ai presei". Principalul rival al lui Rothermere in aceasta perioada a fost Max Aitken, un milionar canadian devenit cunoscut sub numele de Lord Beaverbrook. Imperiul ziarelor acestuia a ajuns la dimensiuni impresionante Incepand cu anii 1920, cand a preluat Daily Express si l-a transformat intr-o institute nationala, impreuna cu Sunday Express si London Evening Standard, insa acesta nu a reusit sa castige cea mai serios organizata campanie a sa, pentru Comertul Liber al Imperiului (o "piata comuna" imperiala). Incepand cu anii 1960, o noua generatie de baroni ai presei au ajuns la putere in Marea Britanie, printre acestia aflandu-se doi "intrusi", Rupert Murdoch si Robert Maxwell. Murdoch (n. 1931) a fost jurnalist inainte de a mosteni doua ziare, Sunday Mail si News, in Australia. Modernizand rapid formula sex-crima-scandal, in curand a preluat alte ziare din Australia. Apoi, in 1969, a obtinut ziarul britanic News of the World, urmat de The Sun in 1970, criticat pentru vulgaritatea sa stridenta, dar avand un succes enorm; acesta a devenit cel mai bine vandut cotidian national. Despartirea de Fleet Street In 1981, Murdoch a preluat prestigioasele The Times si The Sunday Times. Dar cea mai mare lovitura a dat-o in 1986, cand si-a mutat ziarele de la sediul lor traditional din Fleet Street la Wapping, in Docklands, Londra. Sfidand puternicele uniuni tipografice, ziaristii de la Wapping isi aranjau in pagini si isi tipareau propriile lor articole. Alte ziare au urmat rapid exemplul lui Murdoch, revolutionand industria. Murdoch a ajuns sa creeze un imperiu american al mijioacelor mass-media in ziare, filme, televiziune si publicare de carti. Maxwell si The Mirror In schimb, Robert Maxwell (1923-1991) a inceput ca editor de carti in anii 1950, inainte sa devina proprietar al unui ziar. Nascut in Cehoslovacia, el s-a facut remarcat in armata britanica in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Energic, cu o alura robusta, Maxwell a devenit cunoscut ca proprietarul ziarului Daily Mirror, singurul ziar popular care sprijinea Partidul Laburist; fost laburist, membru al parlamentului, Maxwell era exceptia intre ceilaiti magnati, care erau toti conservatori. Actiunile intreprinse de Maxwell au avut mai putin succes incepand cu sfarsitul anilor 1980, desi in 1990 a fondat un nou ziar interesant, The European, in care exploata implicarea Marii Britanii in CE. Dificultatile sale financiare din ce in ce mai mari au avut probabil legatura cu moartea sa misterioasa - a disparut din iahtul sau, iar cadavrul i-a fost gasit mai tarziu in apele oceanului. Curand dupa aceea, s-a constatat ca Maxwell folosise ilegal fondurile companiei pentru a-si sprijini imperiul si risipise o mare parte din fondurile de pensii ale angajatilor sai. In mod inevitabil, Corporatia Comunicatiilor Maxwell a dat faliment. Fiii sai, Kevin si Ian, au fost dati in judecata pentru scandalul pensiilor, dar au fost gasiti nevinovati. In anii 1990, 15 ziare nationale britanice - si 90% din vanzari - erau inca controlate de un gmp de magnati. Unii dintre acestia, cum ar fi Robert Maxwell, pretindeau ca le acorda editorilor libertate deplina, insa era evident ca toate publicatiile "magnatilor" puneau in evi-denta orientarea lor politica. Cu toate acestea, la inceputul anilor '90, scandalul din presa parea sa preocupe publicul mai mult decat concentrarea mijioacelor media in mainile unui numar atat de restrans de persoane. FAURITORI Al ISTORIEI William Randolph Hearst (1863-1951) a ridicat jurnalismul senzational pe noi culmi. El a preluat conducerea unui ziar al tatalui, San Francisco Examiner -primul dintr-o serie la nivel national. Si-a atras cititorii nu doar prin relatarea, ci si crearea stirilor. Cel mai celebru exemplu a fost campania promovata de ziarele lui Hearst, care a fortat Statele Unite sa intervina impotriva Spaniei in Cuba. Reporterul de razboi al lui Hearst a telegrafiat din Cuba: E LINISTE. NICI UN RAZBOI. DORESC SA MA INTORC. Raspunsul lui Hearst: TE ROG SA RAMAI. TU FURNIZEAZA-MI FOTOGRAFIILE IAR EU VOI CREA RAZBOIUL.

Magia irealului

Magia irealului Închis în magnifica lui strălucire şi unitate refăcută după care a tânjit cu o dureroasă şi dramatică sete cât a fost pe pământ, adică în sfârşire, fragmentare şi imperfecţiune, Eminescu oferă în cultura românească unul din cele mai izbitoare exemple şi argumente pentru descompunerea unei creaţii care depăşeşte puterea de cuprindere a minţii noastre omeneşti, în părţile ei constitutive. Uriaşul meca-nism viu al universului său poetic se desface curiozităţii noastre analitice, iscodi-toare de taine ale creaţiei, în piese care palpită, aspirând la unitate. Marele întreg descompus în fragmente, care numai la un prim nivel al abordării arată risipire şi lipsă de armonie, a trecut prin această jertfă din pricina incapacităţii omului de a percepe totul altfel decât prin fragment, deoarece întregul nu concordă cu omul, după Victor Hugo. Există la Eminescu, mai întâi, un spaţiu mitic. Eroul liric, personajul, in-tră într-un cadru fundamental diferit de tot ceea ce cunoscuse. Pentru poet există o lume a celor vii, precum şi o lume a celor morţi. Între ele, ca un purgatoriu şi ca un spaţiu specific, se află tărâmul celor şi vii şi morţi, în egală măsură. Arald şi Maria (Strigoii), de pildă, sunt, cum ar spune Algiradas Julien Greimas, “suflete moarte care duc o viaţă paralelă cu a celor vii şi sunt dotate cu o prezenţă fizică”. Cei mai mulţi dintre eroii mitologiei eminesciene sunt stăpâni ai vieţii şi ai morţii. Hyperion, fiinţă eternă, ar dori să coboare printre muritori; în poezia Memento mori, sub nisipul arzător al pustiului, îşi duce viaţa o lume insolită; zmeul din Fata din grădina de aur este un “daimon” aspirând la fiinţarea terestră. Se poate identifica la Eminescu o veritabilă mitologie a luminii, văzută în etapele şi profunzimile radicale, cele mai bogate în sensuri, activând vaste câmpuri simbolice şi ordonându-le la nivelul imaginarului în funcţie de o legitate şi o coerenţă proprie, expresie a unui profund dramatism al fiinţării întru sacralitate. Echivalând absolutul şi antrenând arhitectonica proprie sacralităţii, lumina eminesciană reuşeşte să reliefeze cele mai subtile şi grele de sens momente ale expe-rienţei totale facilitate de simbol. Lumina are rolul de a se integra dramei cosmi-ce, vorbind, în acelaşi timp, despre destinul omului şi despre eforturile sale de a se împărtăşi armoniei absolutului. Lumina poate fi degradată şi degradantă. Ea limitează, e consubstanţială spaţiului neguros, o consubstanţialitate privată însă de armonie. Pătrunderea în sfera luminii veridice necesită o decantare rituală, un soi de alchimie, prin care să fie înlăturate toate urmele materialităţii dure şi gre-le. Lumina este cea care dă contur formelor şi impregnează decorul în atmosfera irealului sideral. Ca artist, Eminescu pune epicul în contact cu mitul, propunând o matrice stilistică în prelungirea viziunii populare arhaice. Sensurile noi transgresează ac-cidentalul, iar forţele şi energiile naturii se încarcă cu semnificaţii nebănuite. Pentru singularizare în plan valoric şi stilistic, fenomenul Eminescu a fost pus în legătură cu mitul lui Narcis (lucru valabil într-o măsură apreciabilă, datorită laturii de constructor rece, care se adaugă marii puteri de inspiraţie şi fierberilor interioare ale poetului). Însă Eminescu nu este numai poet al elaborării, ci şi al marilor tensiuni inspiratoare. De aceea, pentru noi, pecetea stilistică eminesci-ană stă sub semnul mitului lui Pan. Pentru Fr. Bacon, Pan este fiul lui Jupiter şi al Hybrei. Fruntea lui era cornută, corpul invadat de păr; purta plete şi o barbă foarte lungă; partea superioară a corpului era umană, iar cea inferioară se termi-na cu picioare de ţap; în mâna stângă ţinea flautul cu şapte tuburi, iar în dreapta cârja cu baston încovoiat; o blană de leopard îi servea drept îmbrăcăminte şi stă-pânea peste vânători, păstori şi săteni. Administra munţii, crăinicind pe zei, ca şi Mercur. Căpitan al nimfelor, ele dansau mereu în jurul său. Pan simbolizează Universul sau imensitatea lucrurilor. Ca şi personajul mitic, Eminescu este fascinat de Univers, ca totalitate şi infinitate. El merge până acolo încât crede că “ principiile lucrurilor sunt identice în ce priveşte substanţa şi nu se deosebesc decât prin figurile lor, însă prin figuri fixe şi determinate, şi că tot restul nu atârnă decât de poziţia şi de chipul în care se combină “. Ca şi Pan, poetul e sfâşiat de natura lui duală. O parte aspiră spre cerul demiurgic, spre pur, cealaltă îl atrage spre zonele voluptăţii şi ale frumosului e-femer, Hyperion râvneşte (în calitatea lui disimulată de Cătălin) comorile teres-tre ale Cătălinei. Flautul lui Pan este lira eminesciană, iar bastonul încovoiat în partea de sus e semnul investiturii voievodale. Zeu al vânătorilor şi chiar al păstorilor şi, în general, al locuitorilor de la ţară, Eminescu-Pan refuză pătura su-perpusă, găsind că “realitatea muncii” rezistă la toate zguduirile, iar omul, pro-ducând prin inteligenţa braţelor şi a minţii, este izvorul existenţei tuturor. Eminescu-Pan prezidează munţii, “ pentru că pe munte…natura…este mai expusă privirilor şi observaţiilor noastre ” (Bacon). În ipostaza de crainic al zeilor (“îndată după Mercur”), poetul este creator de lumi. Nimfele care dansea-ză în jurul poetului-zeu sunt sufletele oamenilor adaptându-se ritmurilor sale, iar satirii şi silenii devin semne ale tinereţii şi bătrâneţii, ţărmuri existenţiale între care oscilează mereu cosmosul, sub semnul mitului veşnicei reîntoarceri. Absorbţia vizionară a realului în mediul poeticităţii, răsfrângerea sinelui în misterul naturii, dragostea ca proiecţie şi recuperare a acestei proiecţii sufleteşti (totalizarea unei imagini simetric scindate), nostalgia interiorului lumii, a gândirii adânci, protejând esenţialitatea originară, călătoria spre taine care fac din temerar nălucă – acestea sunt câteva detalii simbolice prezente încă din pri-mele poezii eminesciene, toate convergente unei teme cu o carieră îndelungată în creaţia poetului: oglinda – oglindirea. Prima dezvoltare a acestui spectacol miraculos se întâlneşte în poemul O călărire în zori, unde albia mişcătoare a râului “suspină” nu oricum, ci într-un “poetic murmur”, producând trasfigurarea peisajului: “Pe-oglinda-i de unde răsfrânge-n tăcere Fantastic purpur…” Oglinda mobilă a râului modifică priveliştea în sens fantastic, procesul oglindirii se aşterne între “poeticul murmur” al exteriorităţii imaginii şi enigmatizarea ei într-o altă ordine, iar opoziţia poetic-fantastic este pusă în evidenţă de existenţa şi calitatea oglindirii. Prin oglindire, poezia lumii înseamnă închidere, limitare, echivalând cu o dezamăgire, o expansivizare a spaţiului esenţial, care astfel îşi întăreşte desinenţa eternă. Tot din flexiunea oglindirii face parte şi eşecul, consacrând o dată în plus plăcerea naturii de a fi în permanent dialog cu propria ei imagine. “Vocea vuindă”, de răspuns la cântecul îndrăgostit, creează profunzi-me însufleţită mediului, îl face să halucineze, în spiritul acelei pasivităţi a oglinzilor anonime, invizibile, aparţinând castităţii arcadiene, observate de Paul Claudel: “Oglinda are un rol pasiv şi unul activ, întrucât ea arată şi comunică imagi-nea primită de celelalte oglinzi întoarse spre ea, capabile să îi primească şi să-i alcătuiască amprenta.”. În altă parte (Din străinătate, La Bucovina), starea de oglindire fixează şi focalizează paradisul pierdut al meleagului natal şi copilăriei, funcţie magică menită să limpezească amintirea, să intensifice acţiunea regresivă: “Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară Scăldată în cristalul pârâului de-argint…” Şi aici oglinda constituie elementul activ, în vreme ce vâlcioara stă în nemişcare, “dormindă cu un aer de pace”, răscolită doar de “visări misterioase, poetice şoptiri”; versul acesta pune faţă în faţă reflectatul cu reflectantul, viziunea onirică prelungită în viziunea celuilalt tărâm, în măsura în care visul este o deter-minaţie a poeziei. Congruentă planului acvatic, fixând natura şi ocrotind-o de latenţe anarhice, este oglinda gândului, ale cărei însuşiri sunt asemănătoare oglinzii obişnuite, în a fi simbolul viziunii nealterate a lucrurilor. În poemul La Bucovina, de pildă, asistăm la spectacolul unei proiecţii mai largi, în emanaţii succesive de imagini, “în fantezii mândre”, prin efectul repercutării, al descompunerii unor elemente de peisaj în lumină (sau în compuşii luminii), de felul: “munţii în lumină”, “văile în flori”, “câmpii-n zori” – efect care este perpetuat prin transa luminii fugitive – “apele lucinde-n dalbe diamante” – imagine barocă împingând aparent viziunea în tărâmul artificialului, pregătind, de fapt, impunerea dispozitivului raţional de captare şi oglindire a dimensiunii afective: “Ale sorţii mele plângeri şi surâse, Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise, Tainic şi uşor, Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte, Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte Îmi şoptesc de dor. Gândul, aici, are o funcţie transfigurativă; prin faţa lui, ca pe dinaintea unei oglinzi, se perindă “îngânările”, ca sinonimie a ecoului, răsfrângere modificată a “plângerilor” în “cântări” ori a “surâselor” în “vise”. S-ar spune, deci, că în oglinda sufletului, la Eminescu, se petrec nu tensiunele vieţii de fiecare zi, ci epurările acestora, îngânarea lor fictivizată, intrată în sinteza imaginară. Gândul este un fel de instanţă a fuziunii poetice, asistând la îmbrăţişarea androginică a celor două jumătăţi de lume, care numai laolaltă oferă măsura plenitudinii ei. E-xistă un dublu al gândului, care este inima (în sens de suflet, de identitate a sinelui), funcţionând ca o feminitate “furată”, abstrasă, absentă. Dorul semnifică imaginea desprinsă, sustrasă menirii ei de a se contopi cu imaginea originară, îndepărtată de centrul comuniunii. Distanţarea mai pro-nunţată dintre gând (cuget) şi inimă (suflet), neputinţa integrării lor în aceeaşi totalitate ţinând de eudaimenia oglindirii se datorează stării de vrajă produse de îngânarea cânturi-vise (poezia), care răpeşte pe unul din constituenţi şi îşi impune ordinea. Numai aşa inima poate călători înapoi, spre spaţiul paradisiac al copilăriei. Din şiragul de mituri transmise de antichitatea clasică, cel al sculptorului Pygmalion se înfăţişează drept unul dintre cele mai încărcate de semnificaţii. Complexitatea acestuia provine din asumarea specifică, în conţinutul lui, a unui dat primordial al Umanului, şi anume îngemănarea consubstanţială a creaţiei şi a creatorului. Eminescu, atât de ataşat culturii europene şi cunoscător avizat al spiri-tualităţii germane, a recepţionat – indubitabil – mesajele privitoare la valorile pe-rene ale antichităţii clasice, pe care i le-au transmis Goethe, Schiller şi Herder. Ştefan Cazimir nota că “ drama lui Pygmalion este, în miezul ei, o dramă a limi-telor creaţiei artistice. În desăvârşirea creaţiei sculptorului se constată o singură fisură: statuii nu-i lipseşte decât viaţa. Dar dacă o capătă, ea încetează a mai fi statuie! “. Privit din anumite unghiuri, mitul lui Pygmalion se aseamănă cu mitul românesc al jertfei pentru creaţie – cel al lui Manole. De asemenea este de reţi-nut că “ toţi autorii care s-au încumetat s-o urmărească pe Galateea dincolo de clipa însufleţirii ei nu ne-au înfăţişat niciodată altceva decât spectacole ale de-gradării " (Ştefan Cazimir). Nu numai că Galateea este alta prin însufleţirea ei, dar ea îl face şi pe Pygmalion altul decât cel dinainte. Moartea Anei semnifică depăşirea unei limite, deoarece “ fiinţa ei pieritoare se limpezeşte şi se mântuie prin înâlţare în lumea ideii “, iar moartea lui Manole înseamnă că, în cele din ur-mă, opera îşi ucide creatorul. Două atitudini sunt posibile faţă de actele întreprinse de protagoniştii celor două mituri; opţiunea lui Pygmalion apare ca o încălcare a exigenţelor artei, iar a lui Manole ca o jugulare a vieţii. Pygmalion şi Manole alcătuiesc un mit geminat, căci în orice Pygmalion există un virtual Manole, în orice Manole – un virtual Pygmalion şi orice clipă de ezitare a vreunuia aduce tentaţia celeilalte ipostaze. Orfeu se dovedeşte a fi, în poezia lui Eminescu, încarnarea mitului sufe-rinţei nesfârşite. El coboară dintr-o Tracie păduroasă, cu lira lui plină de neguri, peregrinând prin lume şi eliberând-o de durerea pe care şi-o adaugă sieşi, spre a reveni, în cele din urmă, după un straniu periplu, în patria tracă. El are un suflet înnegurat, plin de toată durerea Universului, dar mistuit, în acelaşi timp, de dorul propriei mântuiri. El se opreşte pe ţărmul mării întunecate: “Iar pe piatra prăvălită, lângă marea-ntunecată Stă Orfeu – cotul în razim pe-a lui arfă sfărâmată… Ochiu-ntunecos şi-ntoarce şi-l aruncă aiurind Când la stelele eterne, când la jocul blând al mării.” “Îmflată” de cânturi, harfa lui este forţa magică ce ţine Universul în echilibru, în ea palpită o formidabilă energie potenţială, care, provocată, ar rupe tot echilibrul Cosmosului, iar lumile, în devălmăşie, s-ar destrăma în propria lor muzică: “De-ar fi aruncat în chaos, arfa-i de cântări îmflată, Toată lumea după dânsa, de-al ei sunet atârnată, Ar fi curs în văi eterne, lin şi-ncet ar fi căzut… Caravane de sori regii, cârduri lungi de blonde lune Şi popoarele de stele, universu-n rugăciune, În migraţie de demult s-ar fi pierdut. (Memento mori) Având credinţa predestinării sale întru durere, Orfeu schiţează imaginare gesturi de revoltă, fiind incapabil de a se revolta cu adevărat. El îşi acceptă destinul, îl împlineşte, trăindu-şi durerea până la pragul ei maxim, până la împietri-re. Încercare de a evada, de a sparge limitele propriului destin ar fi în contradi-cţie cu însăşi raţiunea sa de a exista. El nu poate fi mântuit; cel mult poate avea visul acestei mânturi, aşa cum îl conturează un fragment din Odin şi poetul. Gândind pieirea lumii, Orfeu nu-şi duce însă gândul la împlinire, iar echilibrul cosmosului rămâne astfel netulburat. El îşi aruncă “arfa” în marea care se încarcă de durerea adunată în ea, în timp ce el se cufundă în visul Walhalei, ca într-un ultim liman al rătăcirii sale. În călătoria sa astrală, magul din Povestea magului călător în stele întâlneşte, pe un ţărm de mare, un călugăr-ascet, ce rătăceşte cântând dintr-o harfă de aramă cu coarde ruginite. Este harfa din care Orfeu voia să cânte în faţa zeilor Walhalei. Este acolo un templu pustiit, înecat în ape, prin sălile căruia călugărul-ascet îşi sună paşii ca într-un mormânt. Aceasta este viziunea din poezia Diamantul Nordului, cu templele pustiite, din care zeii au dispărut. Călugărul-ascet este Orfeu într-o altă ipostază, predilect-eminesciană, un tânăr de o frumuseţe hi-eratică, intonând un cântec amar ca însăşi amarul mării cu care-şi potoleşte setea şi care cheamă la sine durerea întregului univers: “Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă Arfa al cărei sunet e tulbur, tremurat, Arfa care din pietre durerile le cheamă Din stâncile stârpite, din valu-nfuriat.” Raze luminoase vin să mângâie fruntea călugărului şi acesta, îmbătat de propria sa durere, cade în vis şi i se năluceşte acolo, iarăşi, arătarea în chip de înger pal, cu care se identifică: “Nu e vreo fantasmă nebună şi deşartă E o făptură-aievea, un gând din gândul meu Dintr-un noian de raze am întrupat-o eu Şi inima-mi o cheamă, gândirea-mi o dezmiardă Şi sufletul din mine e şi sufletul său Tot ce-am gândit mai tânăr, tot ce-am cântat mai dulce, Tot ce a fost în cântu-mi mai pur şi mai copil S-a-mpreunat în marea aerului sterial Cu razele a lunei ce-n nori sta să se culce Şi a format un înger frumos şi juvenil.” Invocând moartea, el nu doreşte însă cu adevărat să moară, ci să vieţuiască în ea, ca într-o nouă viaţă: “O, de-ar fi o moarte fără ca eu să mor Eu aş cuprinde-o-n braţe şi-aş strânge-o cu dor.” (Povestea magului călător în stele) Orfeu este un Narcis îndrăgostit de fantasma propriei dureri. Povestea fiinţei fundamental de paradisiace nostalgii şi idealuri este şi într-un ultim volum al lui Mircea Eliade, Briser le toit de la maison, o caldă pledoarie pentru permanenţa sacrului în viaţa spiritului căruia îi reliefează anu-mite dimensiuni mitice. Mereu egală cu sine şi dezvăluind, în insistente reveniri, structuri ale sacrului, imaginea stâlpului cosmic intervine şi aici ca simbol privilegiat al gândirii eliadeşti şi element, în ordine iconografică, de unitate al său: de la condiţia biologică a fiinţei, purtând înscrise într-o subtilă fiziologie repere mitic-structurante ale marelui cosmos, până la ipostazele ei creatoare, fie că este vorba de spaţiul ce o adăposteşte sau de lumile zămislite în spirit, axis mundi asigură, de fiecare dată, celeste ascensiuni şi căi urmate de zei, revelând iniţiatice înţelepciuni sau modele exemplare ce fac ca lumea să existe. Având în coincidentia oppositorum acelaşi principiu dinamic de structurare ca întreaga operă în care se integrează firesc, viziunea lui Eliade proiec-tează un destin mitic surprins în câteva ipostaze fundamentale. “Geniu polar” prin excelenţă, Eminescu dezvăluie încă o dialectică a contrariilor, ce organi-zează în jurul ei câteva teme şi idei ale gândirii eliadeşti: dialectica şi misterul camuflării sacrului, transcenderea Timpului şi accesul la Eternitate, “omul universal” şi “noul umanism”. O asemenea ipostază a miticului destin camuflat de poet presupune însă sesizarea semnificaţiilor pe care le degajă coerenţa lăuntrică a unor teme eliadeşti, surprinse în solidaritatea lor cu imagini eminesciene. Sesizând structura antinomică a insulei lui Euthanasius (viaţă-moarte) şi, în concordanţă cu ea, aceeaşi polaritate în nuditatea rituală a cuplului, Eliade insistă asupra sensurilor cosmogonice ale imaginii insulei transcendente, transcendenţa acesteia conjugând nivelul realului, absolutul (Eternitatea) şi fenomenul (Timpul); “ Întocmai cum în mijlocul apelor amorfe insula simbolizează Creaţia, forma, tot aşa, în mijlocul lumii în eternă devenire, în oceanul de forme trecătoare ale Cosmosului, insula transcendentă simbolizează realitatea absolută, imuabilă, paradisiacă.” Nu întâmplător sensul radical al insulei este acela aproximat de “oprirea pe loc” a Timpului, altfel spus, convertirea lui nunc fluens în nunc stans, conjuncţia Timpului cu Eternitatea, acea paradoxală clipă camuflată în fluxul temporal. Camuflând un străvechi comportament mitic, şi, în egală măsură, atitudini proprii unei mitologii vii, Eminescu devine, pentru Eliade, element constitutiv al comportamentului nostru mitic camuflat, sub acelaşi semn al căutării unor dimensiuni ale Timpului, ce ne sunt refuzate în fluxul cotidian al vremii. Eminescu devine dimensiunea însăşi a Eternităţii şi emblematizează eforturile de transcendere a Timpului. Eminescu transformă povestea, mitul în cheia de boltă nu numai a artei, ci şi a existenţei, fiind calea regală spre Fiinţă, căci în poveşti “trăieşte Archeus”. Fantasticul, irealul se închide într-o explicaţie, într-o “teză”. Romanticii şi, implicit, Eminescu au dat fantasticului o dimensiune onirică, rămânând totuşi în zonele particulare ale fiinţei. Fantasticul, irealul eminescian nu este o evaziune romantică din realitate, ci un mod inedit de a prinde o logică mai profundă, mult mai complexă a realului, aspirând către ontologic, reconstituindu-l. Mitul, pentru Eminescu, este o ficţiune artistică, o punte între real şi ireal. Mitul este reflectarea poetică a istoriei unui popor, exprimă o concepţie pesimistă, în măsura în care episodul dacic, ca început poetic al istoriei poporului român în istoria universală, constituie momentul românesc din marea “panoramă a deşertăciunilor”. Miturile sunt o reprezentare a unei vieţi trecute, sunt o dramaturgie a vieţii sociale, o filosofie poetizată. Eminescu, prin prelucrarea inedită pe care le-a făcut-o, s-a integrat în universul lor miraculos şi ideal, străbătând timpul, fiind actual şi viitor, devenind el însuşi un mit universal. FIŞĂ BIBLIOGRAFICĂ 1) Eugen Todoran – EMINESCU, Editura Minerva, Bucureşti 1972. 2) Ioana Em. Petrescu – EMINESCU – MODELE COSMOLOGICE ŞI VIZIUNE POETICĂ, Editura Minerva, Bucureşti 1972. 3) Jean Chevalier, Alain Gheerbrant – DICŢIONAR DE SIMBOLURI, vol I, II, III, Editura Artemis, Bucureşti 1995. 4) George Călinescu – OPERA LUI MIHAI EMINESCU, vol II, III, IV, Editura Minerva, Bucureşti 1985. 5) Rosa Del Conte – EMINESCU SAU DESPRE ABSOLUT, Editura Dacia, Cluj 1990. 6) George Popa – SPAŢIUL POETIC EMINESCIAN, Editura Junimea, Colecţia Eminesciana, Iaşi 1982. 7) Mihai Eminescu – POEZII, Editura Minerva, Bucureşti 1980. 8) STUDII EMINESCIENE (I. Rotaru- ÎN CĂUTAREA UNEI MITOLOGII ROMÂNEŞI), Editura Albatros, Bucureşti 1971.

Magazinele virtuale

Magazinele virtuale Magazinele virtuale inregistreaza un ritm de crestere de 15% lunar Comertul electronic din Romania inregistreaza un ritm de dezvoltare deosebit de dinamic. La nivelul anului 2005 este de asteptat ca cifra tranzactiilor sa depaseasca valoarea de 50 de milioane de euro.Cauzele acestei evolutii pozitive nu sunt greu de identificat, avantajele comertului on-line, fie ca e vorba de cumparator sau de vanzator, fiind clare. Pe langa eliminarea stresului cauzat de aglomeratie si lipsa timpului, clientul magazinelor virtuale are posibilitatea de a alege dintr-o mare varietate de produse la preturi similare celor practicate in market-urile clasice. "Amenajarea" unui magazin virtual este mai putin costisitoare, programul este non-stop, costurile de intretinere sunt mult mai reduse iar aria de acoperire este practice nelimitata, livrarea produselor facandu-se prin intermediul serviciilor de curerat. In acest moment in Romania exista peste 500 de magazine virtuale, insa numai o treime din ele accepta plata cu carduri bancare. In anul 2004 valoarea totala a celor 41 de mii de tranzactii prin intermediul cardurilor Visa s-a ridicat la 5.7 milioane de dolari. Ritmul de crestere al vanzarilor, de aproximativ 15-20 % lunar, a permis ca in primele zece luni ale anului 2005 sa fie consemnate un numar de peste 450 de mii de operatiuni Principala problema cu care s-au confruntat proprietarii magazinelor virtuale a fost inmultirea incercarilor de frauda. Astfel, chiar daca piata externa detine aproximativ 90% din numarul total al tranzactiilor, renumele hackerilor din Romania constituie un semnal de alarma pentru potentialii clienti din afara tarii. Implementarea sistemului 3D Secure de catre compania Romcard in colaborare cu MasterCard si Visa, a permis crearea unui mediu mult mai sigur in ceea ce priveste plata cu carduri bancare. In cadrul seminarului E-Commerce, desfasurat marti la Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, Madalin Matica, Director of European Operations DotCommerce, a prezentat previziunile pentru piata romaneasca in urmatorii ani. Astfel, in conditiile actuale de evolutie, Madalin Matica considera ca in maximum doi ani de zile va avea loc o triere la nivelul pietei , singurii supravietuitori fiind acei antrepenori care isi desfasoara activitattea dupa un plan de afaceri bine pus la punct. Motivul principal pentru care acest tip de activitate esueaza e constituit de ideea gresita potrivit careia nivelul investitiilor intr-un magazin virtual este scazut. Accentul prea mare pus pe vanzari in detrimentul marketingului este o alta cauza majora a insuccesului in comertul pe internet. Madalin Matica este de parere ca in anul 2007 piata romaneasca a comertului on-line va inregistra o criza, similara cu aceea din Statele Unite la inceputul anului 2000, ale carei urmari vor duce la crearea unui mediu consolidat si profesionist de desfasurare a tranzactiilor pe internet. • Ce grad de siguranta ofera comertul electronic clientilor si comerciantilor ? Atat clientii cat si firmele sunt foarte preocupati de diferitele incertitudini legate de comertul electronic. Se constata lipsa de incredere in ceea ce priveste securitatea datelor personale in timpul transferurilor in cadrul tranzactiilor electronice. Clientii sunt inca neincrezatori, dar expertii sunt de parere ca tranzactiile in comertul electronic au un grad mai mare de siguranta decat banalele cumparaturi efectuate prin cardul de credit. • Ce dimensiune economica are comertul electronic ? Tranzactionarea electronica a marfurilor si serviciilor constituie o extensie a comertului actual. Se obtine astfel o eficienta sporita, in sensul reducerii costurilor si in ceea ce priveste efectul marketingului si se imbunatateste relatia beneficiar-client. Comertul electronic faciliteaza si cooperarea intre firme. Reduce costurile de marketing si de livrare, sustine strategia de marketing a firmei si ofera acces pe noi piete. In viitorul apropiat, comertul electronic va avea un impact puternic asupra competitivitatii firmelor. • Cum pot firmele mici sa beneficieze de comertul electronic ? Comertul electronic nu este restrictionat de frontierele statelor dar depinde de existenta sau inexistenta retelelor de computere. Comertul electronic permite chiar si celor mai mici furnizori, indiferent de provenienta lor geografica, sa fie omniprezenti si sa faca afaceri in intreaga lume. Comertul electronic influenteaza pozitiv nu numai activitatea intreprinderilor mici si mijlocii dar vine si in sprijinul clientilor, oferindu-le nenumarate optiuni. • Care sunt cele mai mari bariere in comertul electronic ? Comertul electronic se afla inca in faza incipienta. Clientii manifesta temeri in ceea ce priveste furtul cardurilor de credit, a confidentialitatii datelor personale, etc. Multe firme nu au adoptat modelul electronic potrivit pentru derularea comertului lor electronic sau intampina dificultati in integrarea comenzilor si a informatiilor culese online, in activitatea curenta a firmei. Cu toate acestea, este o certitudine faptul ca numarul clientilor magazinelor electronice si a firmelor care adopta solutiile comertului electronic este in crestere. Multi furnizori de servicii Internet popularizeaza sistemul de cumparare online tocmai pentru a induce un plus de incredere si consideratie. • Ce putem cumpara prin Internet ? Aproape tot ce dorim: carti, computere, vin, dulciuri, software etc.. Problema este ca, in aceasta explozie de oferte gen "de toate pentru toti", este greu sa gasim ceea ce cautam de fapt. • Ce este comertul electronic ? Pentru unele firme, comert electronic inseamna orice tranzactie financiara care utilizeaza tehnologia informatica. Pentru altele, notiunea de comert electronic acopera circuitul complet de vanzari - inclusiv marketingul si vanzarea propriu-zisa. Multi oameni considera comertul electronic ca fiind orice tranzactie comerciala condusa electronic pentru cumpararea unor produse cum ar fi carti, CD-uri, bilete de calatorie si altele. Dar, comertul electronic are, in sens larg, un impact mult mai profund asupra evolutiei afacerilor si cuprinde, in fapt, nu numai noile achizitii comerciale ci si totalitatea activitatilor care sustin obiectivele de marketing ale unei firme si care pot include, spre exemplu, publicitate, vanzari, plati, activitati post-vanzare, servicii catre clienti, etc. Ca urmare, s-a largit gama de servicii care sprijina si acorda asistenta acestui nou domeniu al afacerilor. Aceste servicii se refera la furnizorii de Internet, la sistemele de securitate si semnaturile electronice, la tranzactiile online sau retelele de magazine, precum si la serviciile cu caracter general, cum ar fi consultanta, designul de pagini web, elaborarea site-urilor, s.a. Aceasta evolutie are un impact major asupra economiei, in ceea ce priveste crearea de noi intreprinderi, diversificarea celor existente si, in special, asupra potentialului pietei fortei de munca si a gradului de ocupare a acesteia in viitor. Datorita acestei diversitati a conditiilor de piata ce cuprinde un mare numar de furnizori de servicii si care este intr-o permanenta schimbare, se impune ca o necesitate punerea la dispozitia intreprinderilor si in special a intreprinderilor mici si mijlocii, a unei "surse" unde sa gaseasca sprijinul adecvat pentru aplicarea solutiilor comertului electronic in activitatea proprie. Industria comertului electronic face, in general, distinctie intre tranzactiile Business-to-Business (B-2-B sau BTB) si tranzactiile Business-to-Consumer (B-2-C sau BTC): - B-2-B cuprinde toate tranzactiile ce se efectueaza intre doi sau mai multi parteneri de afaceri. Aceste tranzactii se bazeaza, de obicei, pe sisteme extranet, ceea ce inseamna ca partenerii de afaceri actioneaza pe Internet prin utilizarea de nume si parole pentru paginile de web proprii. - B-2-C se refera la relatiile dintre comerciant si consumatorul final, fiind considerat comert electronic cu amanuntul. O noua optiune in comertul electronic este tranzactia Business-to-Employee (B-2-E), care se refera la tranzactiile din interiorul unei firme, destinate personalului angajat al firmei si efectuate prin sistemul intranet propriu. Comertul electronic va creste de 1.000 de ori in trei ani! Romania este singura tara din rasaritul Europei in care functioneaza comertul electronic (online) prin intermediul cardului bancar. Nici Polonia, nici Cehia, Ungaria sau alte tari mai avansate nu au create conditiile pentru functionarea acestui sistem comod de plata a produselor si serviciilor. Specialistii spun ca este un atu de care nu stim sa profitam. Cei interesati, adica statul, bancile si comerciantii, nu fac publicitate sistemului, iar populatia nu este informata. Cu toate acestea, situatia poate evolua extrem de spectaculos in urmatorii trei ani. Volumul tranzactiilor online intermediate de sistemul 3D Secure romanesc, unde plata se efectueaza prin card, a crescut continuu dupa lansarea sa, in martie anul trecut, ajungand la suma de patru milioane de dolari in aprilie 2005. Unii specialisti spun chiar ca aceasta valoare va creste de cinci ori pana la sfarsitul anului! Romania, intermediar pentru tranzactii americane Majoritatea tranzactiilor (in suma de circa trei milioane de dolari) au fost efectuate de cetateni straini - in speta nord-americani -, din magazine virtuale situate in SUA si Canada. Adica numai serviciul de autorizare a platilor a fost romanesc (Romcard) si bancile acceptatoare au fost autohtone. Explicatia acestui succes rezida in comisioanele practicate pentru acest gen de servicii - printre cele mai mici din lume. Magazinele virtuale romanesti au vandut de circa un milion de dolari. Mai putin de jumatate din valoarea produselor si serviciilor vandute de portalurile romanesti e data de achizitiile detinatorilor de carduri autohtoni. Prin urmare, suma tranzactiilor virtuale, raportata la totalul vanzarilor, ramane infima. Insa aceasta situatie este pe cale sa se schimbe, dupa cum arata mai multe studii comandate de DotCommerce, detinatorul site-ului comercial integrator Procesor.ro. Madalin Matica, directorul pentru Europa al DotCommerce, spune ca volumul tranzactiilor online de produse, raportat la volumul total al vanzarilor, va creste de la un procent mult subunitar, in prezent, la circa 15%, in urmatorii trei ani. In cazul serviciilor, cresterea va fi si mai spectaculoasa, ajungandu-se la circa 40%. Dl Matica se teme de o crestere mai abrupta, invocand incapacitatea sistemelor de securitate de a tine pasul cu tentativele de frauda - al caror numar va spori in urma expansiunii comertului online. PayPal zice pas pietei romanesti De o buna bucata de vreme, DotCommerce se straduieste fara succes sa-i convinga pe cei de la eBay sa intre cu sistemul PayPal in Romania. PayPal a fost fondat in 1998, cu scopul de a le permite comerciantilor si cumparatorilor, detinatori de adrese de e-mail, sa faca si sa primeasca plati online, in sistem asemanator escrow (cumparatorul vireaza banii in contul vanzatorului, dar acesta nu are acces la suma respectiva pana nu livreaza produsul). In prezent, PayPal are 64 de milioane de clienti din 45 de tari. Avand un cont deschis la PayPal (www.paypal.com), utilizatorii pot vinde si cumpara online simplu, de pilda de pe www.ebay.com, cel mai mare site de licitatii. De fapt, eBay a achizitionat PayPal in 2002. Desi pretinde ca utilizeaza cel mai avansat sistem de prevenire a fraudelor, PayPal nu este infailibil. Romanii s-au dovedit printre cei mai priceputi la inselatorii electronice, metoda practicata adesea fiind furtul de identitate. Nu mai suntem campioni la acest capitol, francezii, englezii si grecii luandu-ne de mult fata, dar faima a ramas si e foarte daunatoare pentru imaginea noastra in lumea comertului virtual international. Acesta este, de altfel, si motivul invocat de eBay pentru restrictionarea accesului romanilor la PayPal. De fapt, explica Madalin Matica, motivul pentru care PayPal nu intra inca in Romania este unul de ordin practic: costurile aferente, implicit cele legate de securitatea sistemului, nu ar fi recuperate, intrucat numarul utilizatorilor si volumul tranzactiilor ar fi mici. Se estimeaza ca potentialul Romaniei este de 600.000 de cumparatori din magazine virtuale. Insa deocamdata numarul companiilor autohtone care profita de avantajul Internetului pentru a-si extinde aria de distributie si care accepta plata online este foarte mic, de ordinul sutelor, iar cel al clientilor cetateni romani, cu resedinta in tara, este de ordinul zecilor de mii, incluzandu-i pe cei ocazionali. Un leu virtual, cat se poate de real Exista insa si alternative la PayPal. Una autohtona, alta britanica. Iar DotCommerce se pregateste sa lanseze propria solutie de tip PayPal, in a doua jumatate a anului. La sfarsitul lunii martie s-a lansat sistemul securizat de plati online LeuVirtual™, pe site-ul www.leuvirtual.ro. LeuVirtual™ este disponibil in orice tara din lume, dar radacina sa este in Romania, creatorul sistemului fiind Great Gurov LTD, firma cu sediul in St. Vincent & The Grenadines - o insula paradis-fiscal din arhipelagul Caraibelor. LeuVirtual™ isi propune sa ofere oricarui utilizator de Internet un cont gratuit, prin intermediul caruia sa poata depozita, transfera sau cheltui orice suma. Leul virtual este un E-CURRENCY (unitate electronica), folosit numai in operatiuni de troc electronic. Paritatea monedei nationale din Romania (ROL) cu unitatea LeuVirtual este 1. Nu se percepe taxa de inscriere in sistemul LeuVirtual™, ci doar anumite comisioane la efectuarea tranzactiilor. Sistemul LeuVirtual™ poate fi folosit atat de vanzatori si cumparatori persoane fizice, cat si de persoanele juridice. Conditia efectuarii tranzactiilor este ca atat vanzatorul, cat si cumparatorul sa aiba un cont LeuVirtual™. Cumparatorii pot trimite fonduri in contul vanzatorului fie direct, din contul lor de LeuVirtual™, fie folosind interfata de plata a sistemului. Fondurile LeuVirtual™ pot fi vandute utilizand Western Union, transferul bancar, mandatul postal sau retrase/cheltuite cu ajutorul unui card de debit LeuVirtual™, de la orice ATM bancar/la POS-urile din magazine. In cele sapte saptamani scurse de la lansare, LeuVirtual™ a adunat mai bine de 1.500 de clienti, care au efectuat peste 3.000 de tranzactii. Se sconteaza pe 7.000 de clienti pana la sfarsitul anului. Site-urile care au aderat, pana in prezent, la LeuVirtual™ sunt: www.zile.ro, www.bidding.ro, www.murfi.com, www.licitatzii.ro, www.far-php.ro, www.integrame.ro, www.itmag.ro, www.proxycity.com, www.7shops.com, www.platestefactura.ro (pentru plata facturilor Connex, Orange sau Zapp). Roxana Pavel, care reprezinta firma Two Rasty SRL, partenerul din Romania al Great Gurov, spune ca Great Gurov dezvolta un site „exchanger" care va permite utilizatorilor de LeuVirtual™ sa cumpere produse de pe eBay, in circa o luna. Utilizatorii vor plati produsele prin LeuVirtual™ catre site-ul exchanger, exchanger-ul platind prin PayPal catre eBay. Moneybookers, preferatul pariorilor Alternativa britanica la PayPal-ul american, accesibila si ea romanilor si foarte bine cunoscuta de impatimitii pariurilor online, este moneybookers. Un foarte bun ghid al utilizarii solutiei moneybookers este oferit de site-ul www.pariurisportive.com. Prin moneybookers se pot face pariuri la site-ul www.gamebookers.com, dar aceasta este doar una dintre facilitatile sistemului. Incarcarea contului de la moneybookers se poate face fie prin transfer interbancar (din contul bancar al persoanei respective, in contul site-ului si de aici in contul persoanei de la moneybookers), fie cu ajutorul cardurilor Visa emise de anumite banci din Romania. Din/in contul de la moneybookers se pot trimite/primi bani in/din strainatate (se sustine ca se percep comisioane mai mici decat cele practicate de Western Union), inclusiv in urma participarii (ca vanzator sau cumparator) la licitatiile online - eBay, Yahoo Auctions etc. Desi au avut succes, epuizandu-se rapid, cardurile Paysafe (cartele preplatite pentru incarcarea de conturi in strainatate, de tipul cartelelor preplatite utilizate in telefonia mobila) nu se mai gasesc in Romania. Distribuitorul acestora, Gamebookers Divertisment SRL, a anuntat ca producatorul austriac asteapta ca Romania sa intre in UE inainte de a semna un contract de distributie. Procesatorii tranzactiilor virtuale Procesor.ro este site-ul comercial al primului payment gateway (serviciu de procesare a cartilor de credit/debit) deschis in Romania, in februarie 2004. Ulterior, GeCAD a lansat celalalt payment gateway romanesc operational: epayment. Targetul gateway-urilor sunt magazinele virtuale, carora le ofera solutii integrate pentru procesarea vanzarilor. In cazul Procesor.ro, operatiunile comerciale se desfasoara pe serverul clientului, care are propriul shopping cart, doar procesarea post-tranzactie facandu-se de catre gateway. Prin comparatie, in cazul epayment, toate etapele tranzactiei se desfasoara pe serverele acestuia, nu ale comerciantilor. Insa in ambele variante vanzarile se vor face automat, 24 ore pe zi, 365 de zile pe an, iar cumparatorii vor putea fi din orice colt al lumii. Clientii Procesor.ro pot sa fie si societati comerciale, si persoane care au sau doresc sa-si deschida un magazin virtual cu plati online. In cazul persoanelor fizice, DotCommerce solicita un scurt „plan de afaceri", pentru a se asigura ca facilitatile pe care le pune la dispozitie cu titlu gratuit isi vor proba eficienta. DotCommerce sustine ca solutiile pe care le propune nu necesita investitii in echipamente sau programe sofisticate - un calculator cu acces la Internet este suficient. Solutiile sunt implementate astfel incat vanzarile virtuale sa poata incepein 48 de ore de la contractarea serviciului, fara a fi nevoie de cunostinte de cod, programare sau web-design. Procesor.ro ofera si un sistem automatizat, gratuit, de management al vanzarilor si al calcularii comisioanelor, precum si solutii (contra cost, prin partenerii sai) pentru transportul produselor, ambalare, asigurare. Catalogul si toate prezentarile de produse sunt gazduite gratuit pentru clientii Procesor.ro pe serverele acestuia, dar DotCommerce ofera si hosting pe servere de mare viteza (europene sau americane) contra sumei de 5 USD/luna. Magazinele virtuale sunt create cu titlu gratuit, iar clientii beneficiaza, in acelasi regim, de asistenta tehnica si comerciala. DotCommerce se angajeaza sa transfere gratuit banii clientilor sai in conturi deschise in SUA sau Canada si pretinde ca ofera singurul sistem din lume integrator MLM (MultiLayer Marketing). Aceasta da posibilitatea clientilor sa isi oferteze produsele si/sau serviciile prin sute de magazine participante, iar distribuitorii au acces la sute de cataloage de produse. Va ajuta intr-adevar un magazin electronic sa va dezvoltati afacerea? Ati mai vazut probabil pana acum diverse reclame privind modul in care comertul electronic va poate ajuta sa va cresteti vanzarile. "Fara stocuri, deschis 24 de ore din 24, fara vanzatori, accesibil de oriunde si pentru oricine" sunt doar cateva dintre avantajele care va sunt prezentate pentru a va convinge de utilitatea unui magazin electronic. Este oare adevarat? Puteti deschide un magazin electronic si a doua zi veti primi comenzi fara sa faceti nici un efort? Este comertul electronic visul oricarui om de afaceri: investitii minime si rezultate maxime, fara bataie de cap? In acest articol voi trece in revista principalele lucruri pe care ar trebui sa le cunoasteti atunci cand decideti daca doriti sau nu si daca merita sau nu sa va deschideti un magazin electronic. Ce este un magazin electronic? Un magazin electronic este (simplificat vorbind) o pagina de internet care intruneste minim urmatoarele conditii: :: Prezinta informatii despre produse sau servicii, inclusiv pretul acestora. :: Include un sistem prin care vizitatorii paginii pot selecta produsele dorite si le pot adauga intr-un "cos electronic de cumparaturi" (la fel cum intr-un supermarket vizitatorii pot lua produsele dorite de pe raft si le pot pune in cos). :: Include un sistem de preluare si transmitere a datelor personale ale cumparatorului, pentru a putea fi contactat de catre vanzator. :: Nu in ultimul rand, include un sistem de plata prin care vanzatorul sa isi poata incasa banii de la clientul "virtual". Dupa cum am precizat mai sus, acestea sunt doar caracteristicile de baza absolut necesare si pe care vizitatorii paginii de internet le pot vedea. Ele reprezinta insa doar "vitrina" unui magazin electronic. Un magazin electronic uzual va include in plus un sistem de administrare invizibil pentru vizitatorii obisnuiti. Prin intermediul acestuia se introduc si actualizeaza informatiile despre produse, se tine evidenta comenzilor, a conturilor cumparatorilor inregistrati, se urmaresc statistici despre produsele cele mai cautate si, nu in ultimul rand, se trimit mesaje de promovare menite sa informeze clientii magazinului despre ofertele curente. Lista de optiuni de administrare nu este desigur limitata la cele descrise mai inainte, in practica existand o multitudine de optiuni disponibile. Cum difera comertul electronic de cel clasic? Am descris mai devreme ce este un magazin electronic. Sa vedem acum ce inseamna "comert electronic" si cum difera acesta de cel obisnuit. In viata de zi cu zi fiecare dintre noi intra in magazine pentru a cumpara diverse produse. Intr-un magazin obisnuit suntem in contact direct cu vanzatorul, vedem produsele, le putem atinge, rasuci, citi instructiunile, testa, mirosi, asculta, gusta etc. Ne bazam pe simturile noastre pentru a lua decizia daca dorim sa cumparam acel produs sau nu. Spre deosebire de comertul clasic, cel electronic are la baza doar informatia ce poate fi transmisa nealterata prin intermediul unui computer. Asta inseamna imagini si text. Sau mai bine zis descrieri. Nu mai puteti "da mai tare" combina muzicala la care va uitati ca sa vedeti cum se aude ci trebuie sa va bazati pe informatie scrisa despre puterea boxelor (ex: Boxe 50W). Nu mai puteti rasfoi o carte ci puteti vedea o poza a copertii si eventual citi un sumar al continutului. Nu mai puteti proba un stilou sau un ceas ci trebuie sa sa va multumiti cu o poza si (eventual) cu o "promisiune emotionala" pe care o confera marca produsului respectiv. Un alt aspect: intr-un magazin ce se respecta (cum sunt putine din pacate) puteti discuta cu vanzatorul pentru a afla mai multe informatii, recomandari, sugestii. Acesta va poate sugera produse alternative, va poate descrie modul de utilizare, pe scurt: va poate da incredere in alegerea facuta. Cand vizitati un magazin virtual nu aveti pe cine sa intrebati daca produsul x e la fel cu produsul y. Va trebui sa va bazati pe informatia prezentata pe pagina respectiva si eventual pe cunostintele proprii pentru a lua o decizie. Cand mergeti la cumparaturi platiti pe loc si ridicati produsul. Intr-un magazin electronic trebuie sa existe un sistem prin care sa vanzatorul sa isi primeasca banii si sa va livreze marfa (ex: plata numerar la livrare, in sistem ramburs - prin posta, anticipat cu card sau prin ordin de plata, marfa livrandu-se ulterior primirii banilor de catre comerciant). Toate acestea sunt diferente importante intre comertul electronic si comertul clasic. Trecute cu vederea si neabordate corespunzator devin obstacole ce conduc la insuccesul unui magazin electronic si la pareri preconcepute de genul: "un magazin electronic nu e bun in Romania. Poate la americani ca ei au carti de credit si pot plati online. La noi e ceva inutil". Paranteza Am dat acest exemplu deoarece aud adesea aceasta parere si nu sunt de acord cu ea. Plata online, cu card, este intr-adevar un element ce poate facilita incheierea unei tranzactii pe internet, cu conditia ca vizitatorul sa fi ajuns la acel pas final al unei vanzari! Adica sa fi gasit pagina de internet cu produsul pe care il doreste, informatii suficiente si relevante despre acesta, sa fi reusit sa foloseasca sistemul de inregistrare, sa ii convina conditiile si termenii de livrare si nu in ultimul rand, sa aiba incredere in cei care administreaza magazinul virtual! Inchid paranteza Citind cele de mai sus probabil ca va revine in minte intrebarea de la inceputul acestui material: in aceste conditii, cu atatea potentiale batai de cap, merita sa ai un magazin electronic? Si daca da, oare e chiar atat de simplu cum se spune? Avantajele comertului electronic Revenind la dezbatere (de ce dezbatere? Pentru ca eventualele comentarii primite in urma acestui articol vor fi adaugate la sfarsitul lui, asa ca nu ezitati sa va spuneti parerea :) sa trecem in revista si partile bune ale comertului electronic (care trebuie sa existe din moment ce exista atatea si atatea magazine electronice iar subiectul e discutat si comentat pe larg de analisti, experti si alte persoane mai mult sau mai putin avizate) In primul rand comertul electronic are si avantaje fata de comertul clasic. Va mai amintiti citatul de la inceput: "Fara stocuri, deschis 24 de ore din 24, fara vanzatori, accesibil de oriunde si pentru oricine"? Un magazin electronic este in multe privinte superior fata de unul obisnuit. Fiind o pagina de internet inseamna ca este accesibila 24 de ore din 24 si poate fi accesata de oricine cu acces la internet. Asta spre deosebire de magazinul/firma dumneavoastra care are o adresa fixa si un program mai lung sau mai scurt de functionare. (Ceea ce e si normal. Doar nu o sa va deschideti magazine cu program non-stop, la fiecare kilometru, in speranta ca o sa treaca cineva si pe acolo la 2 noaptea). Un magazin electronic e deschis non-stop nu neaparat pentru ca vin vizitatori la 2 noaptea - desi se mai intampla si asta - ci pentru ca e foarte ieftin sa il tineti deschis non-stop si mai ales nu trebuie sa platiti un vanzator care sa il deserveasca. Astfel puteti fi "virtual" disponibil pentru informatii si comenzi 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Fiind o pagina de internet vizitatorii nu pot atinge produsele ... dar asta inseamna ca nici nu trebuie sa tineti produse pe stoc! (Suna destul de bine, nu? Cam cata marfa aveti imobilizata de obicei pe stoc la un punct de vanzare? Cat dureaza sa o rulati?). Puteti sa va deschideti un magazin electronic chiar si fara sa aveti marfa pe stoc, comandand marfa la furnizorul dumneavoastra abia dupa ce aveti comenzi ferme pentru ea. Sau puteti folosi stocul deja existent in magazinele obisnuite ale firmei dumneavoastra. Tragand linie pana acum: - nu aveti vanzatori; - nu aveti stocuri sau le folositi pe cele existente; - magazinul electronic e deschis non-stop; - e accesibil si din Timisoara si din Iasi si din Constanta,chiar daca aveti marfa in magazin doar in Bucuresti. Sa mai adaug ceva: de cate ori ati cerut o oferta la un furnizor si acesta parea ca nu mai ajunge cu ea la fax sau la computer ca sa vi-o transmita? Daca aveti acces internet probabil ca ati prefera sa intrati pe pagina de web a acestuia si sa o salvati direct de acolo fara sa mai consumati timp si bani cu telefoane si faxuri. Si probabil ca si furnizorul ar prefera sa nu consume timp si bani cu asta. Mai ales daca dupa ce primiti oferta descoperiti ca nu are ce va intereseaza (adica si dumneavoastra si el ati pierdut timpul degeaba). Un magazin electronic rezolva problema si pentru vanzator si pentru cumparator. Acesta din urma poate sa se informeze rapid despre oferta vanzatorului vizitand magazinul electronic acestuia. Rezultatul este ca se fac economii de ambele parti. Un efect "secundar" observat mai este si acela de "punct de referinta". Din ce in ce mai multe persoane (eu sunt sigur una dintre ele) intra pe internet pentru a cauta informatii si preturi despre produsele dorite. Continuand cu exemplul meu: vizitand mai multe site-uri fac un mic "studiu de piata" pentru a decide ce produs ar fi mai bun pentru mine, cam la ce pret il pot gasi, ce garantie are etc. Atunci cand gasesc un site cu informatii complete si bine prezentate il folosesc ca punct de referinta si in viitor. Si chiar daca nu cumpar atunci de acolo e posibil ca data viitoare sa o fac. Sau daca pretul e bun dar ma grabesc si nu vreau sa comand online e posibil sa ma duc la sediul/magazinul real al firmei respective pentru a cumpara. In ambele situatii ma obisnuiesc cu oferta firmei respective si o folosesc ca reper fata de altele, bucurandu-ma mai ales ca am evitat vesnica poveste cu furnizorul care "acum" trimite oferta, dar daca te grabesti trebuie sa il suni de 5 ori ca sa iti faca "favoarea" de a o trimite. Mai sunt si alte avantaje pe care nu le-am mentionat inca: Imbunatatirea comunicarii cu clientii. Daca la inregistrarea clientilor in magazin le-ati cerut permisiunea de a le trimite mesaje cu ofertele si promotiile dumneavoastra (si, desigur, daca ati obtinut aceasta permisiune - apropo de legea comertului electronic nr. 365/2002, ce interzice trimiterea de mesaje electronice nesolicitate) aveti la dispozitie un instrument puternic si ieftin de promovare: mesaje electronice catre clientii existenti. Acestia stiu cine sunteti si au cumparat deja de la dumneavoastra, deci este posibil si probabil sa mai cumpere daca isi aduc aminte de dumneavoastra la momentul potrivit. Un mesaj de cateva randuri care anunta o reducere de pret sau o oferta speciala (ex: un nou produs), trimis la interval de cateva saptamani, nu va fi deranjant ci chiar va fi apreciat de acestia daca sunt interesati de produsele dumneavoastra. Nu uitati insa, cum spun americanii: "use but not abuse"! Simplificarea preluarii comenzilor de la clienti deja existenti. Daca au acces la internet acestia vor aprecia economia de timp si bani in efectuarea de comenzi. Nu mai trebuie sa va ceara oferta actualizata, sa completeze formulare sau sa va sune pentru a comanda. Pur si simplu intra pe site-ul dumneavoastra, isi aleg produsele dorite, le pun in cos si trimit comanda, primind automat sau manual, pe email, confirmarea acesteia. Prospectarea pietei. Asta nu cred ca ati mai auzit pana acum ... dar e simplu: presupunand ca aveti un magazin electronic decent, ca va ocupati de el si ca vindeti produse care se preteaza la comert electronic (voi reveni si la acest aspect in alt articol), veti primi si comenzi. Pe baza acestora puteti face o statistica cu cele mai cautate produse, perioade in care sunt solicitate, tendinte ale cumparatorilor etc. Puteati sa faceti asta si pana acum (apropo, o faceti?) DAR numai pe baza informatiilor despre vanzarile "la punct fix" (adica la adresa unde este magazinul dumneavoastra - aici nu ma refer la comertul prin cataloage/ brosuri/ direct mail, care depinde si este limitat de baza dumneavoastra de date). Insa un magazin electronic poate fi accesat, dupa cum spuneam, de oriunde. Si daca primiti 50% din comenzile on-line dintr-un oras in care nu aveti punct de vanzare sau depozit inca, asta inseamna ca s-ar putea sa fi descoperit o regiune neglijata de concurenti dar si de dumneavoastra. Si puteti sa va ganditi, de exemplu, la oportunitatea de a va extinde prezenta in acea zona. Exemplele pot continua si avand un magazin electronic veti descoperi probabil singur(a) influente benefice la care nu v-ati fi gandit inainte de a-l deschide. Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici inseamna ca sunteti chiar interesat de subiect asa ca va voi pune o intrebare: Ce avantaj (cu beneficiul aferent) lipseste din lista de mai sus. Ce lucru important nu am precizat inca? Ce atu al unui magazin electronic nu am pomenit? Apasati aici pentru a vedea daca ati gasit raspunsul. Concluzie Inainte de a incheia iata un sumar al punctelor pro si contra la care trebuie sa va ganditi: Pro (+) Nu aveti nevoie de vanzatori suplimentari (+) Nu aveti nevoie de stocuri sau le folositi pe cele existente (+) E deschis non-stop (+) E accesibil si din Timisoara si din Iasi si din Constanta,chiar daca aveti marfa in magazin doar in Bucuresti (+) Poate deveni un punct de referinta pe internet pentru clienti (+) Imbunatateste comunicarea cu clientii (+) Simplifica preluarea comenzilor de la clienti deja existenti (+) Instrument de prospectare a pietei (+) Investitie lunara redusa (gazduirea paginii pe internet si eventuala chirie pentru program) + conexiunea la internet Contra/obstacole de depasit (-) Cumparatorii nu pot atinge/testa produsele (Prezentarea articolelor din magazin conteaza foarte mult. Cum trebuie facuta?). (-) Nu exista un vanzator care sa poata face recomandari si raspunde la intrebari (Cum construiti increderea vizitatorilor in dumneavoastra?). (-) Trebuie implementat un sistem de livrare a produselor si preluare a banilor (Ce logistica va trebuie?) (-) Magazinul trebuie promovat catre potentialii cumparatori (Cum atrageti cumparatori in magazin?). Pasii de urmat pentru a va deschide un magazin electronic Pentru a va asigura ca veti obtine beneficiile scontate atunci cand va deschideti un magazin electronic va recomandam sa alocati timp pentru a parcurge procesul de planificare prezentat mai jos. Acesta trece in revista principalele aspecte pe care trebuie sa le aveti in vedere si este un instrument util de planificare: 1. Stabilirea obiectivelor Inainte de a incepe orice activitate de comert electronic, este necesar sa va raspundeti la cateva intrebari, enumerate mai jos. • De ce doriti sa va deschideti un magazin electronic? • Ce asteptari aveti de la magazin? • Cum se va corela aceasta activitate cu celelalte eforturi de promovare si vanzari? • Ce alte activitati de promovare si sustinere a vanzarilor aveti in prezent? Cum se poate folosi magazinul pentru a sustine aceste activitati si obiectivele acestora? Cum se pot folosi aceste activitati pentru a sustine magazinul si atingerea obiectivelor determinate mai sus? • Ce buget si resurse alocati? • Cat veti investi si in ce anume, pentru obtinerea rezultatelor dorite? 2. Identificarea produselor pe care doriti sa le prezentati si sa le vindeti pe internet Odata ce ati raspuns la intrebarile de mai sus, puteti incepe sa faceti o selectie de produse si servicii pe care le veti prezenta in magazin. In functie de obiectivele stabilite puteti alege o gama mai redusa sau mai mare de produse. Important este sa nu pierdeti din vedere scopul urmarit. Daca de exemplu doriti sa creati o baza de date cu cat mai multi clienti ar fi recomandat sa aveti in magazin o gama cat mai variata de produse, cu preturi accesibile. Daca va intereseaza mai mult profitabilitatea magazinului, gama de produse va trebui selectata astfel incat sa includa cat mai multe produse unde marja dumneavoastra de profit este mare. 3. Stabilirea detaliilor logistice Etapele ce trebuie avute in vedere sunt: a. Transmiterea comenzii de catre client b. Primirea, inregistrarea si verificarea comenzii, centralizarea comenzilor c. Transmiterea comenzilor catre furnizorii magazinului d. Primirea produselor, verificarea lor si pregatirea de livrare e. Livrarea si incasarea banilor Intrebarile de mai jos va pot fi de folos in identificarea resurselor necesare: a. Transmiterea comenzii de catre client • Ce alternative oferiti in magazin pentru transmiterea comenzilor? Nu toti vizitatorii se simt confortabil cu sistemul de comanda online. Unii dintre ei s-ar putea sa fie interesati de ce oferiti dar sa prefere sa va sune sau sa va trimita un fax. Oferiti deci alternative de comanda si pregatiti-va sa le onorati: stabiliti intre ce ore primiti comenzi telefonice, decideti ce angajat va raspunde la telefon si va inregistra comenzile/citi faxurile, asigurati-va ca are formulare de comanda pregatite (pentru a le completa), are acces la lista de preturi si la toate informatiile despre livrari, mod de plata etc. pentru a putea prelua eficient comenzile. b. Primirea, inregistrarea si verificarea comenzii, centralizarea comenzilor • Cine proceseaza comenzile primite? V-a sosit o comanda prin email, telefon sau fax? Ce faceti cu ea? Cine strange comenzile, verifica telefonic detaliile comenzii (adresa, cantitati, mod de livrare, data si ora etc.). • Cine centralizeaza toate cantitatile de produse comandate? Cat de des se desfasoara aceasta activitate? (O data pe ora, dimineata si seara, o data pe zi, la doua zile…depinde de tipul de marfuri pe care le vindeti si de cat sunt dispusi clientii sa astepte.) c. Transmiterea comenzilor catre furnizorii magazinului • Cat de des si cand veti livra produsele? Aveti acum o lista cu produse comandate. Aceasta trebuie transformata in comenzi pentru furnizorii proprii (daca nu tineti produsele pe stoc sau daca stocul este insuficient). Pentru a nu avea probleme in onorarea comenzilor ar trebui sa incheiati contracte cu furnizorii prin care sa stabiliti: o Cantitati minime acceptate de furnizor; o Modalitati de comandare (ar fi bine sa aveti un set de formulare de comanda agreate pe care sa le puteti trimite prin fax sau email); o Termene de livrare maxime (in functie de acestea stabiliti in cat timp poate ajunge produsul la client. Cand precizati acest termen pe site luati in considerare posibilitatea ca un client sa comande produse cu termene de livrare diferite); o Modalitati si termene de plata (in functie de cum si cand va primiti banii de la client veti dori sa stabiliti si cand va platiti furnizorul); o Politica de returnari a produselor defecte sau refuzate/ returnate/ nepreluate de client; o Unde se livreaza produsele sau de unde le preluati. Cine plateste/asigura transportul? Luati in considerare ca exista perioade linistite si perioade de varf - cum ar fi sarbatorile cand numarul de comenzi poate varia semnificativ. Verificati din timp daca furnizorul este pregatit sa faca fata, altfel riscati sa pierdeti nu doar vanzarea respectiva ci si clientul. d. Primirea produselor, verificarea lor si pregatirea de livrare • Unde depozitati produsele, unde verificati produsele (sa nu prezinte deficiente cantitative sau calitative, distrugeri etc.), unde le ambalati in vederea livrarii, cine se ocupa de asta? Ce faceti daca un produse este defect? Cat va ia sa il inlocuiti? Cum avizati clientul de intarziere? • Ce materiale de ambalare va sunt necesare (in functie de tipul produsului, de dimensiuni si de fragilitate) si cat va costa acestea (ganditi-va nu doar la cerintele clientului si ci ale curierului - daca apelati la un curier extern). Cat de mare poate fi un pachet? Cat va costa trimiterea lui? e. Livrarea si incasarea banilor • Cine livreaza produsele (costuri cu personalul si materialele) si cum? Ex: clientul ridica marfa de la dumneavoastra, marfa este livrata de personalul propriu, prin posta, prin diversi curieri - cat costa fiecare dintre aceste alternative, cat este de sigura, cum va primiti banii in fiecare caz, cine plateste transportul, ce arie a tarii sau orasului veti acoperi cu livrarile, care este costul livrarii. • Este fezabila modalitatea de livrare aleasa, pentru intreaga gama de produse? Ex: daca primiti o comanda pentru un ceas de 1.000$, la o adresa de la periferie, la ora 22.00, cu plata la livrare… va accepta curierul riscul de efectua aceasta livrare?) • Cum veti incasa banii? Plata cu card este optiunea care ofera un confort sporit pentru cumparator (acesta avand optiunea de a alege diverse modalitati si adrese de livrare) si siguranta crescuta pentru comerciant. Desigur insa ca trebuie sa permiteti si alte modalitati de plata cum ar fi la livrare sau prin transfer bancar. Nota: asigurati-va ca pe site sunt afisate la loc vizibil taxele de transport si ca acestea sunt adaugate la valoarea comenzii inainte de a fi transmisa de cumparator catre dumneavoastra. Acesta este un aspect important, mai ales cand cumparatorul alege sa plateasca cu card. In functie de aceste detalii stabiliti politica de onorare a comenzilor, durata de efectuare a livrarilor si alte detalii ce trebuie publicate in magazin pentru a permite cumparatorilor sa stie la ce sa se astepte cand plaseaza o comanda. Procesul descris mai sus este foarte important in succesul afacerii dumneavoastra de comert electronic, deoarece costurile cu logistica reduc semnificativ profitabilitatea. In consecinta cu cat veti fi mai eficient cu atat veti fi mai profitabil. Consultantii nostri pentru comert electronic va pot asista in parcurgerea tuturor aceste etape si pregatirea atenta a activitatii, pentru a va ajuta sa evitati surprize nedorite si costisitoare. Construirea de prototipuri de magazine electronice Programarea unui magazin electronic este un proces complex. Din lipsa de timp sau experienta, beneficiarul nu poate sau nu stie sa detalieze exact ceea ce vrea sa obtina in final, bazandu-se pe experienta firmei care se ocupa de programare. Chiar si cand stie exact ce vrea, beneficiarul nu poate fi sigur care vor fi rezultatele unei anumite cerinte asupra functionalitatii magazinului. Rezultatul lipsei parametrilor exacti ai proiectului este ca produsul final poate fi “o surpriza” atat pentru beneficiar cat si pentru programator. Adesea sunt necesare corectii si modificari ce cresc pretul proiectului si lungesc termenul de executie, cu posibilitatea de a crea nemultumiri de ambele parti. Pentru a evita aceste posibile probleme si a avea siguranta obtinerii unui magazin electronic pe deplin functional si “in buget” va oferim serviciul nostru de realizare de prototipuri. Ce este un prototip de magazin electronic si care sunt avantajele sale? Un prototip este o simulare exacta a modului in care va arata si va functiona magazinul dumneavoastra. Avantajul unui prototip este ca acesta permite vizualizarea, testarea si modificarea magazinului si a functionalitatii sale inainte de a incepe programarea propriu zisa. Prototipul permite depistarea si corectarea la timp a eventualelor probleme de functionalitate, identificarea si luarea in calcul a cerintelor utilizatorilor (atat cei care vor administra magazinul cat si cei care vor cumpara din magazin). Prototipul permite de asemenea obtinerea tuturor aprobarilor necesare in firma pentru finantarea si demararea proiectului. Nu in ultimul rand, prototipul permite crearea de specificatii clare pentru firma de programare, astfel incat acestia pot calcula exact costul proiectului si termenul de executie.

MAEŞTRII ISCUSINŢEI ANONIME Aportul civilizatiei romane

MAEŞTRII ISCUSINŢEI ANONIME Aportul civilizatiei romane Împletirea aptitudinilor poporului dac cu elementele înaintatei civilizaţii romanea ridicat pe o treaptă superioară puterea de creaţia a populaţiei. De altfel, creaţia tehnică romană a marcat hotarul Daciei încă înaintea instaurării puterii imperiale, prin construirea gigantului pod de la Drobeta, opera lui Apolodor din Damasc, cel mai important pod permanent al antichităţii. Lungimea sa era de 1 135 m, iar deschiderea principală permitea trecerea pe sub el a vaselor mari ale vremii. Romanii au distrus fortificaţiile şi multe dintre aşezările importante ale dacilor, simboluri ale îndârjitei lupte şi ale creaţiei tehnice a viteazului popor care li se împotrivise. Alte construcţii impunătoare le-au luat însă locul. S-au aşezat numeroase oraşe de tip roman – cu clădiri publice şi particulare, cu mari pieţe şi amfiteatre, cu băi calde, conducte de apă şi temple – în spiritul urbanismului din imperiu. S-au ridicat tabere întărite (castre), fortificaţii, drumuri pietruite, întrăzneţe drumuri în consolă (ca cele de la Porţile de Fier), poduri, apeducte. Numai oraşul Apulum, de pildă, se întindea pe un teritoriu de 6 km lungime şi o lăţime variind între 1,5 şi 2,5 km. Toate aceste construcţii sau ansambluri constructive reprezentau opere de măiestrie tehnică şi arhitecturală cum nu mai cunoscuseră meleagurile Daciei. În apropierea aşezărilor romane, se dezvoltau instalaţii de măcinat cereale, de fabricare a cărămizilor, de cioplire a pietrei, unde lucrau maieştri iscusiţi, care îşi însuşiseră o nouă tehnică. O construcţie romană remarcabilă a fost şi monumentul de la Adamclisi (Dobrogea) care, avănd o înălţime, un volum şi o greutate considerabile, a ridicat complicate probleme tehnice, cerând rezolvări originale şi deloc uşoare. Romanii au introdus în Dacia folosirea tehnicii legării pietrei şi cărămizilor cu mortar, aşa-zisul “opus incertum”, adaptând-o la folosirea masivă a pietrei locale. În ce priveşte ceramica, de o mare diversitate, ea “poate fi definită ca o sinteză tehnicii şi tradiţiei romane în acest domeniu cu cele autohtone”. (Mihail Macrea, Viaţa în Dacia Romană, Bucureşti, 1969) Mineritul şi prelucrarea metalelor a luat, de asemenea, amploare în Dacia Romană. Uneltele de bază erau târnăcoapele, piroanele, ciocanele – dar şi roata de apă. În exploatarea aurului, de pildă, romanii au folosit trei sisteme de lucru. Primul, şi cel mai simplu, era cel al extragerii, prin diferite sisteme a nisipului aurifer din apele curgătore, implicând pisarea, măcinarea şi spălarea. Cel de-al doilea consta în spălarea de la suprafaţă a unor puţuri, în fundul cărora se cobora pe scări de piatră; roca era înfierbântată la foc şi stropită cu apă şi cu oţet, astfel încât să crape. Se practica şi săparea galeriilor, cu târnăcopul şi cu pironul, pe firul filonului aurifer; astfel de galerii strâmte şi întunecoase, ajungeau uneori până la 500 m adâncime – o performanţă remarcabilă pentru acea vreme. Fărâmarea rocii se realiza uneori cu ajutorul unui şteamp, pus în mişcare de forţa hidraulică, urmele unei asemenea instalaţii fiind identice de pildă la Băiţa. Aurul se mai separa cu ajutorul unor curenţi puternici de apă. Lângă Brad, într-o galerie, s-au găsit urmele unei originale roţi folosite pentru evacuarea apei din mină. Asemenea instalaţii mai funcţionau şi în alte locuri în Dacia romană. În apropiere de Ruda, la exploatarea minieră de la Valea Azurului, se afla o mare piuă de fier folosită la zdrobirea minereului aurifer. La Ruda-Barza, una din cele mai vechi exploatări aurifere din Munţii Apuseni, s-au găsit inscripţii romane pe o instalaţie de sfărâmat minereul, precum şi scări lucrate în piatră, aşa-zise “trepte romane”. Au fost, de asemenea, găsite fragmente ale unor instalaţii hidraulice pentru scos apa din mină, butucul unei roţi ş.a.m.d. Roata de scos apa a putut fi reconstituită. Pe lângă roata hidraulică cu cupe, s-au găsit tot aici resturile unor pive de fier, pentru sfărmarea minereului aurifer. O roată cu 24 lopeţi din fag s-a descoperit la Roşia-Montană; avea un diametru de 3,5 m. Provincia romană a beneficiat din plin de cunoştinţele ştiinţifice ale romanilor. Aceştia au introdus, de pildă, abace pentru calcule numerice, precum şi instrumentul denumit “groma”, pentru delimitarea terenurilor, în Dacia romană activând şi un corp de hotarnici. A fost, de asemenea, introdus sistemul roman de măsuri şi greutăţi. O considerabilă perfecţionare cunoaşte şi medicina. În Dacia se stabilesc medici romani, printre care şi unii specialişti (V Gomoiu, Din istoria medicinei şi a învăţământului superior în România, Bucureşti, 1923). Chirurgii folosesc lanţete, cautere etc. Dacă din limba şi viaţa spirituală a dacilor, noua populaţie daco-romană a păstrat relativ puţin, în schimb o serie de elemente tehnice de bază au fost preluate şi dezvoltate, printre ele numărându-se sistemul de construcţie şi stilul locuinţelor, tehnica ţesutului şi îmbrăcămintea femeilor (şi, mai puţin, a bărbaţilor), tehnica construirii digurilor şi iezăturilor, tehnica prelucrăriilrmnului, făurăria, ceramica etc. Modaitatea transmiterii nu ne este cunoscută. Dar nu putem să nu consemnăm faptul că ţintele de fier de tip dacic “se regăsesc, după 17 secole, tot în Transilvania, pe uşa de intrare a bisericii din Ocna Sibiului” Maieştrii ingeniozităţii româneşti Dinu Moroianu, I.M. Ştefan, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti1976